Speră că o să scap vreo picătură de lapte, ceea ce se și întâmplă, cam de fiecare dată. Deși este o hoașcă, mâța asta mănâncă cât pentru toate cele 9 vieți, pe care am certitudinea că le are. Și de aici începe tăvălugul: mic dejun, gustări, prânzuri, cine, cam din două în două ore, cineva trebuie hrănit; așa că se cam gătește.

Vorba prietenei mele: „Fată, la tine parcă e cantină zonală”... „Ei, nu-i chiar așa”, protestez cu jumătate de gură, în timp ce cu o mână învârt într-o cratiță, iar cu cealaltă reglez temperatura cuptorului. Bineînțeles că la ordinea zilei e desertul. Așa că fac chestii dulci care să nu ne transforme (mai ales generația tânără) în masă gelatinoasă cu picioare.

Sunt preparate care se pot consuma pe post de mic dejun, gustare, cină și... sfântul desert. Pentru că ingredientele pe care le folosesc asigură un aport nutrițional și caloric decent, adică încerc să-mi hrănesc clanul, nu numai să îl satur. Prăjitura de astăzi e banala tartă cu prune, adaptată nevoilor noastre.

Am folosit 5 linguri fulgi de ovăz, 5 linguri tărâțe de phisilium, 5 linguri  semințe de in măcinate, 2 banane zdrobite și un pumn de stafide (pe care le-am rehidratat cca. o oră). Am completat cu 2 linguri de silvoiță proaspăt scoasă din ceaun, după ce a fost descântată 12 ore la foc molcom, pastă de caju şi nuci rămase de la laptele lui fii-miu (merge și fără), un vârf de cuțit de sare mare grunjoasă și sănătoasă (na, că fac și versuri!).

Am amestecat toate ingredientele și le-am lăsat cca. 20 de minute să „dospească”. Am răsturnat aluatul într-o tavă de silicon și, după ce l-am întins, l-am acoperit cu prune fără sâmburi. Am „stropit” totul cu pudră de scorțișoară și zahăr de cocos. Şi, bineînțeles, nu am uitat ingredientul secret: MULTĂ IUBIRE. Am dat totul la cuptor circa 40 de minute. Acesta este rezultatul. A fost devorat rapid. Așa că mâine o iau de la capăt. Cu elan. Dragii mei, gătiți cu zâmbetul pe buze, veselie în suflet și gânduri bune.

Cu drag,

LINA