Locuitorii de pe Strada Pădurii sunt disperaţi din cauza condiţiilor de Ev Mediu în care îşi duc existenţa: nu au parte de gaz şi nici de canalizare, înoată în mocirlă, căci strada nu este asfaltată, în schimb sunt taxaţi ca şi cum ar trăi într-un cartier al Bistriţei europene! Mai grav e că nimic nu pare să se poată schimba până în 2020!
Plătesc taxe şi impozite demne de Bistriţa europeană, dar trăiesc în condiţii de Evul Mediu – fără canalizare, fără gaz şi fără stradă asfaltată în anul de graţie 2016.
„Am strâns peste 100 de semnături ca să încercăm să obţinem asfaltarea străzii”, s-a plâns unul dintre cei care locuiesc pe strada Pădurii din Sărata. Oamenii au fost zilele trecute în audienţă la Primărie, nemulţumiţi de faptul că au auzit că pe hârtie strada apare ca fiind asfaltată, însă condiţiile în care îşi duc ei viaţa sunt departe de a fi suportabile.
„La Primărie ni s-a spus însă că nu se poate să asfalteze strada, dacă nu există canalizare! Că abia vor asfalta şi apoi vor fi nevoiţi să spargă iar asfaltul şi aşa ceva nu se face… Ne-au trimis elegant la plimbare…! Ne-au trimis la Aquabis să rezolvăm canalizarea. Am fost şi acolo, însă ni s-a spus că suntem prinşi în Masterplanul lor abia în 2020. Şi atunci vom avea canalizare numai dacă vor fi bani... Dar cu noi cum rămâne până atunci...?!", a povestit pentru Bistriteanul.ro Ioan Nicoară, unul dintre locuitorii din zonă.
Bărbatul a pus pe banii lui pietriş pe stradă şi a săpat şanţuri, încercând să acopere cumva mocirla şi noroaiele care apar la fiecare ploaie, dar totul a fost în zadar... Mizeria reapare când vremea se strică, iar coşmarul celor de pe Strada Pădurii continuă. „Am crezut că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap când a apărut Parcul Industrial alături, dar nici pomeneală - lor le-au asigurat toate condiţiile şi pe noi ne-au lăsat în plata Domnului...!"
Oamenii sunt intrigaţi şi de faptul că la Ghinda şi la Slătiniţa lucrurile par să se mişte mai repede, în timp ce ei nu au parte de nimic. „Însă taxele şi impozitele ne sunt calculate şi le plătim ca şi cum am trăi într-un cartier din Bistriţa europeană!", mai spune Ioan Nicoară care consideră că prioritar şi vital pentru locuitori ar fi, totuşi, măcar un trotuar: „Avem copii şi nepoţi de dus la grădiniţă şi nu avem pe unde să mergem!"