Am întâlnit-o pe Anita Hartig după concertul extraordinar susţinut la Centrul Cultural „Dacia” şi am profitat de ocazie pentru a o întreba ce provocări o aşteaptă în acest an, din punct de vedere muzical, cum i s-a părut concertul la Bistriţa şi ce anume ar face dacă nu ar exista muzica în viaţa ei.

Anita Hartig a recunoscut că a avut emoţii inclusiv la concert, mai ales că a recunoscut în sală figuri familiare: „Orice artist îşi doreşte să fie tot timpul perfect, în formă maximă şi excepţional... Dar în anumite momente m-am emoţionat, văzând în sală chipuri familiare. A fost un mix de emoţii, dar m-am simţit foarte bine...”

Soprana a susţinut ieri, la Opera Naţională din Bucureşti, un spectacol de gală Boema de Giacomo Puccini, în compania Orchestrei şi a Corului Operei Naţionale Române, alături de tenorul Teodor Ilincăi, soprana Adriana Marcu şi bas-baritonul Csaba Sandor – un spectacol condus, de la pupitrul dirijoral, de Tiberiu Soare şi regizat de Ionel Pantea.

„Voi debuta apoi la Berlin, la celălalt teatru care există acolo, Staatsoper Unter der Linden, tot cu La Boeme, de Puccini, apoi vor fi două spectacole la Viena cu Faust şi Turandot. Un alt debut pentru mine va fi şi la Sevilla, unde nu am mai cântat şi am fost invitată în acest an, apoi urmează să punem în scenă la New York Povestirile lui Hoffmann de Offenbach unde interpretez rolul Antoniei...”, a mai povestit Anita Hartig pentru Bistriţeanul.ro.

Cum iese dintr-o situaţie critică, cum îşi depăşeşte tristeţea sau supărarea? „Ei bine, da, se întâmplă uneori să nu ai inspiraţie, să nu fii în formă, să fii cu energia sau sănătatea la pământ. Depăşesc asemenea stări cu timpul... Cu timpul, cu vitamine, cu un pic de mişcare, încercând să meditez, să-mi distrag atenţia sau să caut răspunsurile în lucruri mărunte de zi cu zi...”, explică Anita Hartig, care şi-a pus şi problema vieţii dincolo de muzică.

„Stau uneori şi mă gândesc atunci când traversez perioade mai «joase» – ce aş face dacă nu aş mai putea cânta, dacă n-aş mai putea ieşi pe scenă să ofer surplusul acela de energie... Probabil voi mai cânta vreo 20 de ani, atât cât corpul este tânăr şi în putere, pentru că după o anumită vârstă în corpul nostru apar anumite schimbări şi atunci şi vocea se resimte... Sunt mulţi cântăreţi care nu renunţă la carieră tocmai din frica aceasta de a nu şti ce se va întâmpla cu ei după... Suntem identificaţi cu vocea noastră... Noi suntem doar vocea noastră, suntem consideraţi doar artişti... Lumea uită că suntem şi oameni şi avem nevoie de o viaţă normală... E înspăimântător, pe undeva... Dar mă încurajez pe mine însămi că sunt un om descurcăreţ...”, ne-a mai povestit Anita Hartig.

Dacă muzica nu ar exista în viaţa ei...

„Cred că dacă nu aş mai face muzică, aş fi un asistent bun, deşi nu-mi place să mă comande lumea încolo şi-ncoace... Dacă totuşi ar fi vorba de un om cu viziune, cred că aş fi un asistent bun... Pentru că sunt un om dedicat, şi cât de cât ordonat zic eu. Sunt un om punctual, curios, cu o anumită energie... Da, cred că m-aş descurca...”, a mărturisit zâmbind soprana Anita Hartig.