De trei ani organizez alături de o gașcă de oameni faini și cel puțin la fel de visători ca și mine Festivalul Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula. Un eveniment  frumos, iubit, care atunci când are parte de vreme bună adună mii de oameni. O responsabilitate uriașă ca organizator. Un coșmar pentru mine, care am o latură mai puțin optimistă, care vede pericole și acolo unde nu sunt. Dacă de obicei zâmbesc și sunt veselă - așa mă știți, vă amintiți că în perioada festivalului sunt încruntată ca un zimbru. Iau totul foarte în serios și resimt fizic responsabilitatea imensă. Anul trecut, numărul mare de participanți nu m-a bucurat. Dimpotrivă. A fost cel mai mare coșmar. Mii de oameni acolo, eram cu ochii în o sută de direcții. Chiar am crezut că am făcut un preinfarct și după terminarea Festivalului am fost la cardiolog, care m-a liniștit. Făcusem doar un atac de panică.

Fără experiență în organizarea de evenimente, dar cu ambiția de a face unul foarte bun și cu spaima ca din cauza lipsei de experiență să nu fac vreo ”istorie”, încă de la prima ediție am cerut sfatul ISU, Jandarmeriei, Poliției, Ambulanței. Vroiam să știu foarte clar ce pretenții au, ce trebuie să fac să evităm orice incident, cum putem lucra cel mai bine împreună.  Înainte de fiecare ediție au fost câteva ședințe tehnice, inițial într-un birou și apoi în teren. Eu descriam evenimentul, ce se va întâmpla, ce așteptări sunt și îmi prezentam temerile, iar reprezentanții instituțiilor enumerate mai sus îmi spuneau ce condiții trebuie îndeplinite din punctul lor de vedere.

De departe, cel mai greu au fost de mulțumit cei de la ISU. Iar colonelul Dan Gheorghiță, adjunctul ISU BN,  mi-a mâncat ficații. Că ni s-au cerut extinctoare la scenă și la standuri am înțeles. Dar plan de evacuare la un eveniment în aer liber?! La naiba, sărim gardul dacă-i ceva sau fugim în vale că e loc destul! Și ce responsabil și ce voluntari care să se ocupe de evacuare?! Invocând jumătate sfinții din cer, i-am îndeplinit toate condițiile impuse colonelului Gheorghiță.  Și cu toate ăstea, tot am luat anul trecut un avertisment. De ce?! Pentru că la amplasarea standurilor nu s-a respectat schița evenimentului aprobată anterior de pompieri și s-au blocat două căi de evacuare. Pe scurt, comercianții s-au întins cu un metru mai mult decât suprafața alocată și au închis două căi de evacuare. Colonelul Gheorghiță nu s-a lăsat impresionat că sunt ziarist sau marele organizator de eveniment și fără să clipească mi-a explicat grav de ce primesc un avertisment scris și ce trebuie să fac imediat ca să respect legea. Fără prea multe discuții. Am semnat procesul verbal cu lacrimi în ochi și apoi i-am rugat pe colegii din organizare să refacă culoarele de evacuare din zona de Food.

Și acum o să vă spun și o să mă înțelegeți de ce anul acesta evenimentul nu s-a mai ținut pe drumul către Ciosa, acolo unde au fost primele două ediții. La prima ediție, băieții cu scena au refuzat să pună acoperișul pentru că în acea zonă e un culoar de vânt extrem de puternic care vine dinspre Maramureș înspre Moldova. Dacă vă amintiți, din acea poziție se vede foarte bine eoliana din Pasul Tihuța. Nu aveți idee ce drame se pot produce la un eveniment unde vântul ia scena pe sus și o poate arunca pe spectatori. A fost în SUA un incident cu sute (!!!) de morți.  Anul trecut, în ziua de duminică a venit atâta lume că drumul s-a blocat. Țin minte că l-am adus pe Nea Mărin cu jeepul, peste dealuri, pentru că efectiv drumul era blocat. Nu putea intra și ieși nimeni și Doamne ferește să fii avut nevoie ambulanța să iasă. Nu putea efectiv din cauza puhoiului de lume! Câteva ore, până s-a degajat drumul, am crezut că înnebunesc de spaima că va trebui să iasă ambulanța. A fost și momentul în care am făcut atacul de panică. Lumea intra în acea zonă ca într-o pâlnie și nu era decât o cale de acces spre drumul național. Nici asfaltarea drumului nu putea să rezolve problema. Soluția pentru acea zonă ar fi una singură: deschiderea drumului către Ciosa care ajunge sub munte, în drumul național, înainte de urcarea în Pasul Tihuța. Un efort financiar aproape imposibil.

Și astfel, din rațiuni de securitate și de protecție a participanților, anul acesta, după discuții cu președintele Consiliului Județean, cu cei de la ISU și Jandarmerie și acceptul primarului din Tiha Bârgăului am ales mutarea locației la Valea Străjii.

Am avut locuri de parcare suficiente să placă Poliției și să nu blocăm circulația. Cms. Dan Harpa, șeful de post de la Prundu Bârgăului, le-a verificat personal. Și, de data asta, spre bucuria mea, colonelul Dan Gheorghiță, coșmarul meu, a fost ușor de mulțumit. Am avut stingătoare cum și-a dorit în fiecare an: patru la scenă, minim unul la fiecare stand din zona de Food. Le-au verificat în fiecare an înainte de deschiderea evenimentului. Plus cale de acces pentru ambulanțe și restul mașinilor de intervenție. Oricât de tare s-ar fi aglomerat zona, în 15 secunde ambulanța sau orice mașină de intervenție ieșea în drumul național. Și am avut și acum plan de evacuare și responsabil cu evacuarea – tot șeful SVSU de la Prundu Bârgăului – Vasile Turc - omul care ne-a ajutat în fiecare an, care a ținut ședințele cu voluntarii înainte de deschiderea evenimentului, ca la carte. Mulțumesc, Lică, încă o dată!

Mulți m-au certat anul acesta și n-am apucat să le explic de ce publicul nu a fost lăsat lângă scenă și au fost gardurile acelea care i-au ținut la distanță. Pentru că asta a fost cerința Jandarmeriei ca să poată fi sigur perimetrul și bine am făcut că i-am ascultat. Imaginați-vă dacă pe vântul acela,scena automată și bine ancorată (alte aspecte ce țin de siguranță) ar fi fost luată pe sus. Ar fi putut să cadă pe oameni, etc. Din fericire, Dumnezeu a ținut cu noi și chiar dacă am avut vreme grea și un vânt obraznic, nimeni nu a fost rănit. Și de asta eu am fost chiar fericită spre deosebire de ediția a II-a, când cu mii de oameni, un succes imens, am fost fiartă de îngrijorare. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă eram în vechea locație, pe culoarul acela de vânt. Sunt fericită că ediția a treia a fost așa cum a fost. Cu mai puțini oameni, dar mult mai bine organizată și cu toată vremea grea, fără incidente.

După tragicul moment Colectiv toți veți înțelege mai bine de ce astfel de măsuri sunt importante și trebuie să țineți la respectarea lor. Ca organizator am cerut asistență de la instituțiile statului și am primit-o, am făcut tot ce au cerut și nu am avut evenimente. Uitându-mă retrospectiv, a costat mai mulți nervi decât bani respectarea lor. Dar când e vorba de viața și integritatea oamenilor, vedeți și voi după trista experiență de la Colectiv, niciun efort nu e mare comparativ cu viața sau sănătatea semenilor.

V-au spus pompierii că vă trebuie stingătoare?! Nu sunt o avere! Plan de evacuare?! Doar nu-i studiu de fezabilitate, sunt destule firme care să vi-l facă la prețuri modeste. Cale de acces?! Dă-o naibii de ușă că e plin de oferte de uși și cât costă să-i faci un loc în perete, dar măcar știi că pot ieși oameni întregi de acolo în caz de ceva. Cât pot să ne coste toate?! Infinit mai ieftin și incomparabil dacă le punem în balanță cu viața și sănătatea oamenilor. Plus că dormiți liniștiți. Și, nu uitați, tot va trebui să înțelegem și noi, ca nație, că: e mai ieftin și simplu să previi, decât să tragi consecințele după!