Sfânta Scriptură nu oferă informații despre Nașterea Maicii Domnului, dar acest eveniment este relatat în scrierile apocrife: protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea și copilăria Maicii Domnului. Potrivit cercetătorilor, fragmentul care face referire la Fecioara Maria, a fost scris în jurul anului 140. Deși nu este considerată o scriere canonică, informațiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim, soția lui – Ana, era fiica preotului Matthan și pentru că nu aveau copii erau priviți de ceilalți drept blestemați. Nu s-au resemnat, ci au îndrăznit sa-i ceară lui Dumnezeu, ceea ce noi definim a fi imposibil: să fie părinți la o vârstă înaintată.

Evanghelia apocrifa a vieții Maicii Domnului povestește că Ioachim a zis către soția sa, Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea. Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil". Impresionant este faptul că Ioachim nu spune cât va sta, nu se duce să-i ceară lui Dumnezeu cu jumătăți de măsură iar Ana, devenind una cu soțul ei, nu rămâne indiferentă față de gestul lui Ioachim, ci începe și ea să se roage lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi, zicând: „Doamne, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd, Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească, dă-mi și mie rodul pântecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, căci de voi naște fiu sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).

Îngerul Gavriil s-a arătat celor doi, spunându-le că rugaciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales al lui Dumnezeu.. Și așa se face că avem astăzi la îndemână o tulburătoare rugăciune de sporire a minții:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casă pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit-O, dătătoarea darurilor duhovniceşti, cea care de la cele lumeşti - la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici... primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa Preacinstitei Tale icoane...

Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, rîvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare

şi nouă tuturor Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii,

duhul curăţiei şi al adevărului.

Şi acum, maică prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii,

pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare,

tu – care eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii.

Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău – laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin...!