Bancul asta - cu atat mai superb cu cat nu e deloc banc - l-am auzit ieri, de la un politist bistritean. Nu. Nu de la vreun sofer depresiv angajat la politie (care la suparare impusca oameni in coafoare), nici de la vreunul care isi amaneteaza tresele in baruri de cartier, ci de la un politist adevarat, peste care vrei sa dai atunci cand ti se fura ceva, cand iei un par in cap sau cand trei copii de 14 ani iti violeaza bunica si-ti jefuiesc apartamentul de trei ori in acelasi an.

Acelasi tip de politist pe mana caruia vrei sa ajungi cand baiatul tau se intoarce acasa de la banchet intr-un scaun cu rotile, pentru ca l-au batut niste colegi, la care vrei sa ajungi cand peste sotul tau da cu masina un inalt functionar public, beat la volan, si il ridici intr-un sac de plastic de la morga la trei ore dupa ce i-ai urat o zi buna la serviciu... cand, cand, cand. Oricand. Oricand simti ca lumea nu e asa cum trebuie sa fie. Si n-o suporti asa cum e. Nu poti merge la el, ce-i drept, sa reclami vomentarii anonime, nici sa te plangi ca vecinul ti-a calcat pe straturi. Dar atunci nici nu e nevoie sa ajungi sa-i consumi omului timpul.

Sunteti, unii dintre voi, contrariati? Nu stiti sigur daca sa injurati sau nu? Pe cine sa injurati? Pe mine direct? Politistul despre care vorbesc si care atunci cand s-a ocupat de necazul meu m-a sunat si la 8 dimineata, dar si la 9 seara, dovada ca se ocupa cu adevarat? Pe toti politistii din Romania? Conducerea Consiliului Judetean? Pe domnul Primar? Sau nu va vine sa credeti ca un astfel de politist exista? Si, mamaliga ei de treaba, nu-i singurul! Sunt mai multi ca el.

Doar ca noua ne place sa scuipam sau in cel mai fericit caz sa ignoram oamenii care isi fac treaba foarte bine. Scuza noastra e simpla. Ii ignoram, fie pentru ca ne place sa spunem ca „e de datoria lor sa isi faca treaba” ca doar - cea mai draga vorba a romanului – „sunt platiti din banii nostri”, fie pentru ca ne-am pierdut capacitatea de a diferentia ce e bun de ce e rau. Si etichetam, in masa, categorii de oameni: functionarii hoti, politistii prosti, politicienii corupti, doctorii spagari, profesorii depasiti, ziaristii agramati, popii pacatosi, asa si pe dincolo, tot inainte! Dar inainte nu era mai bine. Si nici de acum nu va fi, daca nu ne vom oprim sa privim in jur si sa vedem ce e mai bun in oameni. E greu, stiu, pentru ca neavand norocul de a ne fi nascut in savana nu trebuie sa ne ferim de tigri, lei, serpi si alte animale prietenoase. Ci numai si numai de oameni, de care am ajuns sa ne ferim mai tare decat de cele mai feroce si mai veninoase animale. Dar nu e imposibil.

Cred ca e bine, e curat si poate incurajant sa spunem „multumesc” cand avem cui. Asta i-ar impulsiona pe cei care merita sa isi faca treaba in ciuda crizei si a saraciei care ne-a luat tuturor mintile si ne face rai si neiertatori si plini de ura.

Asadar, multumesc domnule Cosbuc! Voi aveti cui sa spuneti multumesc?