Ne-am trezit că după ce, ani de zile, pe toate canalele media, politicienii, specialiștii sau simplii băgători de seamă au vorbit mult și fără rost, despre fondurile europene, ca sursă a salvării noastre, să aflăm că de fapt, neputința noastră de a le atrage și folosi, ne va scufunda într-o criză acută. Dincolo de eternele șicane putere-opoziție, adevărul este că nu am folosit prea mult din cele peste 30 de miliarde de euro care puteau fi ai noștri. Iar ce am atras, s-a dus de multe ori pe apa sâmbetei.Care este adevărul? Suntem prea proști pentru a atrage acești bani care, declarativ sunt gratuiți? Este Europa prea zgârcită și excesiv de prudentă? Sunt prea hrăpăreți cei care gestionează acești bani? Și poate încă 100 de întrebări asemănătoare. Voi face analiza unor cazuri reale, încercând să vă explic, după știința mea de ce nu reușesc fondurile europene, să transforme plaiurile Bistriței și Năsăudului într-un Eldorado. Vă atenționez de la început că nu fac parte dintre cei îndrăgostiți de acest domeniu, superbirocratizat, care a creat chiar și un limbaj specific, un fel “europeneză”, inaccesibilă publicului larg. Deși știu un pic, nu vorbesc “europeneza”. Dar hai să începem.

 Primul caz, ferma de struți. În 2006, la Arcalia a fost înființată prin programul SAPARD o fermă de struți. Învestiția nu a fost mică de loc, aproape 700.000 RON, dintre care 350.000 investitorul iar restul provenind din bugetul UE. Ai zice că este o afacere OK. Singura problemă este că nimeni nu a analizat vreodată dacă, această afacere poate funcționa cu adevărat.

Piața nu cere carnea acestei păsări, pariurile pe cursele de struți se fac poate în Africa sau Australia dar nu la noi. Ouăle de încondeiate nu sunt destul de rentabile, iar omleta de struț nu apare în meniul niciunui restaurant. Investitorii se bucură că au reușit să supraviețuiască termenului de cinci ani în care nu aveau voie să falimenteze. Iar acum caută soluții pentru a recupera ceva din această afacere moartă din start.

La fel este și cu fermele de melci sau alte delicatese finanțate european. De ce toate astea? Răspunsul este simplu, mult mai importantă în ochii evaluatorilor este existența tuturor ștampilelor, a formularelor și cererilor decât eficiența reală a afacerii finanțate. Dacă ai toate ștampilele, ai pus câte bucăți de parchet ai scris, restul este floare la ureche. Cu ce au ajutat acești bani dezvoltarea economică a localității Arcalia? Cu nimic.Are vre-un avantaj România sau Europa din cheltuirea acestor bani? Nu. A avut investitorul vre-un avantaj cheltuind 350.000 lei? Nu. Atunci cine sunt câștigătorii? În primul rând funcționarii de la SAPARD, care au luat salarii din evaluarea acestui proiect, în al doilea rând statul, care a încasat TVA și alte taxe, firma de consultanță care a scris acest proiect și poate cei care au făcut publicitatea obligatorie.

Cazul al 2-lea. Abatorul pentru bovine în Bistrița. Un proiect mare, în valoare de peste 3 milioane de euro, dintre care 950.000 de euro finantare SAPARD restul bani personali si credite bancare. Acest abator trebuia sa transeze 50 de vite/zi, asta însemna vre-o 20-25 de camioane de animale pe zi. Asta în Bistrița, nu departe de zonele rezidențale de pe strada Tărpiului, unde pasc “cirezi întregi de vite”. Rezultatul? A funcționat câteva luni, niciodată la capacitate iar proprietarii au solicitati intrarea în insolvență. Acum este în faliment. Unde s-a greșit?

În primul rând, pentru a obține un punctaj mai bun la evaluare, s-a ales prelucrarea cărnii de vită, deși sursă de materie primă și cerere nu prea există la noi. Locația a scumpit extrem de mult proiectul. Prețurile terenurilor în Bistrița acelor zile era astronomic. În rest toate bune și frumoase, hârtiile au fost ștampilate, banii au fost plătiți, tribunalul judecă falimentul iar cele 50 de locuri de muncă care, trebuiau create de către această investiție, se contabilizează la capitolul șomaj. Cel d-al treilea caz, groapa de gunoi de la Tărpiu.

O altă dovadă de proiect european cu probleme. Unele foarte mari. A fost marea realizare a guvernării Liviu Rusu, un proiect gigant de peste 160 milioane de lei. Cât de util sau inutil rămâne de văzut. O singură mențiune, în timp ce alte țări, ceva mai civilizate decât a noastră, dezgroapă gunoaiele și le transformă în bani serioși, noi le îngropăm. Nu doresc să comentez mai multe despre utilitate.

Chiar dacă o mare parte din cei peste 160 de milioane de lei, vin din fonduri europen, există o mică problemă. Banii sunt blocați de către UE dar ghinion, plățile către furnizori au fost făcute din bugetul județului, așa că în acest moment acesta are o gaură semnificativă, care nu știu cum și când va fi acoperită. Am încercat prin cele trei exemple să vă arăt că dincolo de birocrație, lentoare și ineficiență în faza de atragere, chiar și fondurile europene care au fost atrase nu ne folosesc prea mult. Ce e de făcut? Cred că trebuie schimbată abordarea la toate nivelele.

Avem nevoie de imaginație și știință în generarea proiectelor care ne sunt cu adevărat utile, nu de soluții copiate dintr-o locație în alta, ajustate pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Altfel vom plăti mai mult la bugetul UE decât primim. Iar celelalte 26 de state nu au nici o vină.