Ştefan Orban a plecat din Bistriţa anul trecut pentru a studia la Budapesta teologia. „Am ales Budapesta pentru că vorbesc limba, nu am mai fost plecat niciodată în străinătate până acum şi mi s-a părut că aici am mai multe posibilităţi. Sunt student în anul I, la zi, şi în timpul liber muncesc pentru a-mi plăti internatul şi mâncarea. Studiile le plăteşte statul maghiar, dar în cazul în care renunţ, trebuie să returnez banii” a povestit Ştefan pentru Bistriţeanul.ro.

Există multe asociaţii la care trebuie să te înregistrezi – adaugă tânărul student bistriţean – şi care îi sună pe cei interesaţi pentru a-i întreba dacă vor să lucreze, când şi câte ore pot să muncească. Salariul pentru o asemenea muncă începe de la 565 Huf/h (8.66 ron/h) şi poate ajunge până la 1.000 Huf/h (15.33 Ron/h).

Cu diploma (inutilă) la teşcherea

„După terminarea liceului am fost încurajat să merg la facultate, deşi nu m-am gândit niciodată la aşa ceva, eram un elev mediocru şi nu mi-am făcut planuri iar în grabă, am ales un loc care nu a necesitat matematică. Nimeni nu mi-a spus la vremea aceea că degeaba faci facultate, dacă nu-ţi place ceea ce faci. În 2012 mi-am luat licenţa cu nota maximă şi am început să-mi caut de lucru...” îşi aminteşte Ştefan, realizând abia atunci care este realitatea vieţii crunte.

„Eram fericit că în sfârşit am o diplomă şi va fi bine, dar spre dezamăgirea mea, nu mi-am găsit nimic de lucru în domeniu aşa că am fost nevoit să lucrez ce am găsit: lucrător comercial, asistent vânzări, şofer, muncitor necalificat, agent de pază. Eram foarte frustrat... În fiecare zi regretam faptul că m-am chinuit să fac o facultate care m-a costat şi bani şi stres.” mai spune Ştefan.

Aşa că, tot frământându-se în legătură cu viaţa lui, până la urmă a decis că e cazul să-şi asculte totuşi inima şi sentimentul interior care-l îndemna să încerce mai mult de atât. Fără să se mai gândească la bani, ci la ce anume i-ar plăcea cu adevărat, Ştefan a decis să plece în Budapesta, pentru a studia acolo teologia neoprotestantă.

Primele spaime, primele greutăţi

„Întotdeuna mi-a fost frică de teologie, fiindcă ştiam că e greu şi că e o „meserie” mai specială” a recunoscut Ştefan, adăugând că în primele luni i-a fost foarte greu şi că de multe ori a vrut să lase totul baltă şi să se întoarcă acasă: îi era greu cu învăţatul şi nu avea destui bani.

„N-am vrut să fiu o povară părinţilor şi n-am acceptat bani de la ei. Aveam cetăţenia maghiară dar nu aveam asigurare de sănătate şi multe altele pentru care a trebuit să trec pe la tot felul de instituţii.” povesteşte Ştefan care, în final, a constatat că îi place în sfârşit ceea ce face.

„Îmi place ceea ce fac, pentru că e ceea ce am vrut să fac dintotdeauna, doar că n-am avut curajul. Nu ştiam ce înseamnă cu adevărat teologia, e destul de complicat, e mult de învăţat, e multă teorie şi ştiinţă. Dar e palpitant pentru că învăţ lucruri noi care îmi vor folosi în viaţă, orice va fi după terminarea facultăţii. Nu ştiu dacă voi rămâne aici, la Budapesta. Voi pleca unde va fi nevoie de mine. Mai precis noi, neoprotestanţii, spunem „Unde mă va trimite Domnul”. Deocamdată treaba mea e să fiu statornic şi credincios în ceea ce fac.”

Cum sunt oamenii în Budapesta?

Sunt genul de oameni pe care-i găseşti într-o capitală mare: sunt reci, păstrează distanţa, nu sunt prea vorbăreţi, fiecare îşi vede de treaba lui: „Şi, nu în ultimul rând, în comparaţie cu bistritenii – înjură foarte mult. Unii au bun simţ şi sunt respectuoşi, pe stradă, în instituţii, peste tot parcă ţi se adresează mai frumos. Ceea ce m-a dezamăgit însă aici a fost faptul că unii înjură dezgustător. Şi nu sunt înjurături de mamă sau de tată, ci în cele mai multe înjurături e inclus şi Dumnezeu...” admite tânărul bistriţean, adăugând că oraşul natal, Bistriţa, i-a plăcut întotdeauna, pentru că este un oraş mic, frumos şi curat.

"La intrarea în oraş ai impresia că oamenii trăiesc foarte bine. Vezi zeci de case mari peste tot şi totuşi adevărul este că majoritatea bistriţenilor nu au salarii mai mari de 600-700 de lei..."

Din punctul lui Ştefan de vedere, bistriţenii ar trebui să fie mai respectuoşi şi mai civilizaţi. "Să renunţe la ipocrizie. Pentru că, faţă de Ungaria, în România oamenii par mai religioşi, mulţi se declară creştini, în timp ce în Ungaria nici 50% nu merg la biserică, şi totuşi parcă sunt mai cu bun-simţ şi mai civilizaţi. Dacă pretinzi că eşti creştin, ar trebui să fii mult mai civilizat şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, aşa cum ne învaţă Biblia..." consideră studentul.

Un mesaj pentru bistriţenii de acasă...?

"Să nu facă facultăţi pe bandă rulantă, numai ca să aibă o şcoală, ci să se gândească de 10 ori înainte de a se înscrie la o facultate. Omul are o viaţă şi ea trebuie trăită cu înţelepciune. Cred că e înţelept ca omul să facă ceea ce-i place cel mai mult şi nu ceea ce îi spun părinţii sau rudele. Dacă de mic copil simţi că ceva înlăuntrul tău te îndeamnă să ajuţi oamenii – atunci gândeşte-te la meseria potrivită. Cea mai mare greşeală e să faci ceva ce nu-ţi place, pentru bani… Să fie creştini adevăraţi, nu creştini de duminică, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de oameni bisericoşi, doar faptul că mergi la biserică nu te face mai bun şi mai creştin. Cu adevărat doar Isus te face liber, nu tradiţiile. Tradiţia ne conduce spre iad, în schimb Isus spre viaţa veşnică!" conchide Ştefan.