„Mai am un alt part-time job, tot în infuzii… Şi îmi iubesc slujbele. Dacă nu mi-ar plăcea, nu aş sta într-un loc unde nu sunt fericită şi mulţumită sufleteşte… Pentru mine contează enorm şi am potenţial maxim când îmi place ce fac. Deci, în total am 23 de ani de şcoală, dar nu îmi pare rău deloc. Tot ce am învăţat mi-a prins bine în viaţă, dar absolut tot… Nimic nu a fost timp pierdut în zadar. Folosesc engleza şi germana, iar şcoala de muzică m-a ajutat enorm aici. Am introdus un proiect „music therapy” la unul din spitalele în care am lucrat înainte…”

Simona Lucescu a fost în Bistriţa utima oară în 2012. I-a plăcut faptul că Centrul vechi al oraşului arăta mult mai bine şi că Biserica Evanghelică, unde se juca atunci când era copil, a fost reconstruită, în sfârşit. „Liftul a fost o ideea foarte bună, am făcut poze din turn…Nu înţeleg de ce asfaltul trebuie cârpit în fiecare an, în loc să fie făcut bine pentru 20 de ani. Germania are şosele bune încă din anii 1940… E incredibil… Ar trebui daţi afară toţi cei care nu fac treabă bună şi puşi alţii capabili, în loc. Cred că asta e soluţia la orice nivel în Bistriţa şi în Romania…”

Simonei Lucescu îi place foarte mult ceea ce face în Phoenix, (Arizona) şi nu ar suporta un mediu „toxic” de lucru. Cu atât mai mult cu cât există atâtea posibilităţi şi atâtea slujbe în domeniul medical... „Trebuie doar să ai răbdare, să aplici şi să cauţi locul care ţi se potriveşte. În slujba mea am întâlnit oameni din toată lumea, şi e aşa de interesant să vezi cât de diferiţi suntem şi totuşi cât de asemănători – noi oamenii, indiferent unde ne-am născut…”

Spre deosebire de Bistriţa, în SUA tinerii lucrează din greu, de la 16 ani, îşi ajută părinţii la cheltuieli iar situaţia de a locui cu părinţii, fără să lucrezi, este de neconceput în State: „Trebuie să “ieşi din zona de confort”. Asta înseamnă să te “stresezi” – nici prea mult, dar nici prea puţin, ci suficient încât nivelul de provocare să corespundă cu abilităţile şi competenţele pe care le aduci în ecuaţie. Trebuie să îţi îndrepţi atenţia şi să te concentrezi asupra lucrurilor importante. Nu de puţine ori, va trebui să te confrunţi cu lucruri ambigue, cu îndoieli, cu frică. O să vrei să le eviţi, la fel cum nu vrei să deranjezi persoanele din jurul tău. Însă, câteodată, trebuie să te îmbulzeşti şi să mergi mai departe în pofida lor” consideră Simona Lucescu.

Există un loc anume în viaţa fiecăruia şi pentru eşecuri şi nereuşite: „Trebuie să eşuezi, să cazi cu nasul în noroi şi să simţi cum toată gloata calcă peste tine. Trebuie să contemplezi un asemenea fapt, să-ţi dai voie să simţi cu adevărat acel eşec. Iar apoi ai două opţiuni: să te laşi înfrânt sau să-ţi recapeţi forţele, ca să renaşti din propria cenuşă. Doar atitudinea pe care o ai în faţa aversităţii o să-ţi determine alegerea. Trebuie să-ţi schimbi întrebările, să-ţi schimbi acţiunile şi să nu încetezi niciodată să înveţi, să evoluezi, să devii mai mult. Nu te mulţumi cu mediocritatea. Poţi mai mult şi mai bine…” mai spune Simona Lucescu.

Un mesaj pentru bistriţeni?

"Le doresc să “le pese” mai mult de oraşul lor, să verifice mereu ce se întâmplă cu banii publici: dacă nu se asfaltează străzile să verifice - de ce nu? Cine e răspunzător? Să meargă până în pânzele albe, spre binele oraşului şi al locuitorilor lui..."

(va urma)