Pentru că am împlinit 4 ani şi datorită comentatorilor noştri, mereu atenţi şi pretenţioşi, pentru că am învăţat atât de multe în urma dialogului deschis, pentru că am crescut şi am evoluat împreună – Bistriţeanul.ro îşi propune să facă o reverenţă în faţa comentatorului anonim prin intermediul acestei rubrici.

Cititori dragi, vă propunem, săptămânal, o rubrică în care să vă manifestaţi liber şi plenar – opiniile, gândurile, impresiile pe diverse teme legate de viaţa economică, culturală, socială sau mondenă a urbei noastre. Aşteptăm, aşadar, pe adresa redactia@bistriteanul.ro mici texte de maximum 2000 de caractere (cu spaţiu). Textele vor fi semnate cu un pseudonim.

Pentru această săptămână, vă propunem un text semnat de macete:

Simfonie într-un creier mic ( 2 )

(http://www.youtube.com/watch?v=adV8-_hgL4g)

Am citit replici perpendiculare ale judecăţii domnului Nicolae Manolescu (o concepţie perisabilă, ipohondrică, de-un aer aproape totalitarist, depăşită şi cu un angajament autodistructiv), ce, apropos, cade în aceeaşi capcană în care a alunecat domnul Andrei Pleşu – şi am descoperit, dând la o parte convenţiile, că ele conţin argumente solide.

Am remarcat că, dincolo de vârsta care nu-i permite să mai ţină pasul cu modificările profunde şi în viteză ale fragmentului social, domnul Manolescu nu este credibil, părând depăşit şi de memoria ce nu i-a permis, după o muncă de 30 de ani !, să o aşeze în lucrarea sa “Istoria critică a literaturii române” (considerat majoritar un volum sub aşteptări!) pe Herta Muller.

O serie de bloguri sunt nesemnate – ce-o fi vrând să descopere la ele citindu-le? Cu ce te satisface semnarea cu numele real a unui comentariu pro sau contra?

Important este ca el să fie convingător, chiar plin de patos, şi potrivit cu subiectul tratat în articol sau în continuarea altor păreri emise despre acesta, scris într-un registru lingvistic perfect, aşadar irezistibil, serios ori chiar ironic, să excludă mojicia de şantier ori umorul de autogară, să fie lipsit de glume insipide ori de prost gust, să nu devină repetitiv, să evite fixismul şi să fie deficitar în josnicii etc, etc, etc.

Delicios şi fără devieri majore de la subiectul principal fiindcă acestea pot constitui o altă discuţie. Indiferent de starea în care se află, nu criticul trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru cele scrise / nu acesta este scopul forumiştilor / ci autorul, care propune vederi, fie şi dintr-o perspectivă subiectivă, asupra unor stări de fapt adresându-se vizibil publicului. Asumat, doar el trebuie să-şi identifice derapajele de gândire, obsesiile deplasate şi, în final, să le consume liniştit şi fără scuze fragile de neînţeles.

Să priceapă şi să accepte semnalele transmise. Să se regăsească ori ba în aderările sau în contrele metahirisite pe net şi nu numai. Să-şi reorienteze privirea minţii (dacă se ajunge până acolo). Absolut deplasată şi fără sens este cererea insistentă a unor moderatori tv locali pentru dezvăluirea identităţii.

Când se incriminează grav şi gratuit – acuze nefinalizate ori vreodată probate –, de către persoane cu nume şi prenume, satisfacţia cui este garantată ?

În final, spaima şi apetitul scăzut pentru dialog, autosuficienţa urmată de o plafonare neplăcută, prezenţa unor forme de irascibilitate avansată, particularităţi negative personale afişate public vor conduce către nevoia unora de placare şi de anulare a multor comentarii postate pe blog, site, ziar on-line ori grup de discuţii (conduse cu un sentiment capitalist de posesie nesfârşită).

Aşadar, cu uşurinţă şi-n orice anotimp, absenţa piedestalurilor, lipsa cortegiilor de simpatizanţi şi a ditirambilor sunt înlocuite cu o terapie prin divertisment binevenită şi, har Domnului!, legală. Deocamdată spre deliciul unora şi tensionarea altora. Mai mult - spun adevăraţii specialişti - chiar în Police-ul lui Sting, se foloseşte protecţia martorilor apelând, adeseori, la această extensie fără personalitate.

La ce ne-ajută citatele dacă suntem persoane de idei gata? Unde ne folosesc limbile străine dacă nu putem judeca limpede, cu pătrundere şi precizie în graiul matern ? Accept că rămâne de aur, în continuare, vinovăţia demersului drept tăcere.

Foto: Tank girl by John Moonan