În medie, ședințele lunare ale Consiliului Județean Bistrița-Năsăud durează cam șapte minute. Dacă ești fumător cu puțină experiență, termini mai repede țigara decât consilierii ședința. Ca jurnalist, nu-ți permiți să întârzii cinci minute - că riști să ajungi la final și să nu afli nimic.

Durata ședinței este cea mai mică problemă. Să vă explic cum se desfășoară cele (hai să zic) zece minute de „glorie”. Președintele ia cuvântul, se votează ordinea de zi, se iau proiectele de hotărâre pe rând. Fiecare proiect primește aprobarea - ceea ce nu e rău, mai ales dacă sunt proiecte bune. 

Rău e că în Consiliul Județean Bistrița-Năsăud nimeni nu face opoziție! Nimeni nu îndrăznește sau nu vrea să ia cuvântul, decât foarte rar și atunci pentru nimicuri de genul „la articolul 2 să adăugăm o virgulă” (metaforic vorbind). Dacă cineva îndrăznește să scoată capul mai tare decât se obișnuiește, președintele are pentru fiecare câte o replică. Din nou, nici asta nu e rău - e bine că avem un președinte pregătit. E rău că nimeni, niciodată, nu are cum sau nu are curaj să dezbată. Deci, după cum spuneam, nu există opoziție.

Dezarmant e faptul că acei oameni sunt puși acolo să reprezinte interesele cetățenilor din Bistrița-Năsăud, sunt puși acolo să vorbească pentru cei mulți, sunt intelectualii care ar trebui să dezbată necontenit, până găsesc cea mai bună soluție pentru o problemă din județ.

Și mai trist este faptul că printre consilierii județeni sunt și candidați la alegerile parlamentare, candidați care - pe lângă faptul că reprezintă bistrițenii la masa ovală din sala de ședințe - vor reprezenta bistrițenii în Parlament. Rămâne de văzut dacă, odată ajunși acolo, vor continua cu aceeași atitudine de lebede mute sau dacă vor face într-adevăr ceva.

Mai e ceva de spus? Probabil doar faptul că, după o ședință ordinară în care, așa cum se obișnuiește, toți sunt „pentru”, consilierii județeni pleacă acasă cu aproximativ opt sute de lei. La un calcul simplu, ne dăm seama că fac undeva la o sută de lei pe minut.

Cât muncește un român obișnuit pentru opt sute de lei? Noroc că îi trimitem în Parlament, (teoretic) au două variante: ori măresc salariul minim pe economie (asta intră la categoria „promitem marea cu sarea”) ori își deschid gurile înțelepte și ne reprezintă conform așteptărilor pe care le avem de la un grup de intelectuali.

Foto: Gigi Puica