Faimoasele şi rarisimele lalele pestriţe nu mai sunt pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, de când s-a găsit pentru ele un custode (Asociaţia Proprietarilor de Pădure Dealul Negru) o duc mult mai bine şi se înmulţesc. Oficial, lalelele pestriţe se întind pe o suprafaţă de 6 hectare. În realitate, acestea sunt răspândite pe o suprafaţă mult mai mare.
Crina Năstase, consilier în cadrul departamentului „Arii Protejate” de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Bistriţa-Năsăud, precizează că de aproape doi ani, de când Pădurea din Şes cu lalele pestriţe a fost dată în custodie – în zonă sunt, parcă, mai puţine gunoaie şi nici copacii nu se mai taie în ritmul dinainte.
Cei de la Protecţia Mediului vizitează în mod regulat zona şi s-au declarat mulţumiţi de felul în care Asociaţia Proprietarilor de Pădure Dealul Negru se ocupă de această arie protejată de interes naţional.
De altfel, asociaţia care a primit în custodie rezervaţia „Pădurea din Şes” de la Orheiul Bistriţei a elaborat deja un plan de management al acestei zone. Până când va fi aprobat de Ministerul Mediului, asociaţia a organizat în rezervaţie o serie de acţiuni de ecologizare şi igienizare cu elevii şcolilor din regiune, dar şi mici lecţii de ştiinţe naturale şi activităţi extra-şcolare.
Prin urmare, nu există niciun pericol de dispariţie a lalelelor pestriţe. Mai mult, acestea s-au răspândit pe o suprafaţă mult mare decât cea cunoscută oficial. Unul dintre obiectivele planului de management al asociaţiei este şi acela de a cartografia întreaga zonă pentru a stabili exact limitele rezervaţiei.
Cu toate că „în acte” este cunoscută sub numele de “Poiana cu narcise de pe şesul Văii Budacului”, planta ocrotită prin lege este laleaua pestriţă, renumită pentru culoarea violacee, cu pete albe. În zonă nu mai există de multă vreme narcise, însă, dintr-un fel de inerţie, numele poienii ne duce încă cu gândul la ele.
Rezervaţia de aproape 80 de hectare este o pădure rară, cu sol negru, îmbibat cu apă până la sfârşitul lunii mai. Aici creşte laleaua pestriţă Fritillaria meleagris. În partea vestică a pădurii, apa din precipitaţii se scurge pe versanţi suficient de încet încât să formeze suprafeţe mlăştinoase. Excesul de umiditate determină o temperatură mai scăzută în sol în perioada de primăvară, favorizând creşterea plantei.
Lalelele pestriţe pot fi identificate cu uşurinţă în perioadele de înflorire, adică la sfârşitul lunii aprilie (ultimele 10 zile) şi începutul lunii mai (primele cinci zile), fie ca exemplare izolate, fie în grupuri, într-o asociaţie vegetală alcătuită din ierburi uscate, rămase din anul precedent.
.jpg)
0728-237 215
