În satul meu, întotdeauna când ajung, găsesc toată comoara tinereții mele. Acolo e cufărul cu amintiri, acolo am avut cei mai sinceri prieteni, acolo am învățat cum să mă comport, peste tot pe unde am fost şi pe unde sunt. Am crescut, toate s-au schimbat, dar totuşi acolo, în satul meu, îmi găsesc bunicii şi părinții, unii pe prispa casei aşteptând copilul acasă, alții în cimitirul bisericii cu trupul, dar cu sufletul în veşnicie.

Vă repet. Niciodată, în orice loc veți fi, să nu vă uitați satul, casa şi părinții. Fiți fericiți că ne-am născut într-o zonă aşa frumoasă ca cea din Bistrița-Năsăud. O zonă mirifică, curată prin însăşi natura, dar şi prin oamenii săi.  Am umblat prin lume în lung şi-n lat și oameni ca în Bistrița-Năsăud n-am aflat. Oameni simpli şi sinceri, dar cel mai mult, oameni cu o dragoste aparte, primitori, fără prea mult vicleşug.

Ce-i drept, Occidentul a început să ne schimbe, dar cu ardeleanul mai are de furcă. Tradiția în conştiinţa țăranului, a omului simplu, a fost întotdeauna sfântă şi este până în ziua de astăzi. Datorită bătrânilor, oamenilor de la țară şi celor iubitori s-a păstrat tradiția în zona noastră, mai mult decat în alte zone. Majoritatea oamenilor din județul nostru iubesc portul popular, iubesc simplitatea şi mai mult decât atât au o mare dragoste de Dumnezeu şi de tradiția Bisericii.

Omul este frumos prin simplitate, pentru că simplitatea îl mulțumeste şi atunci fiind mulțumit e fericit. Iar când omul e fericit zâmbeşte, iar când zâmbeşte i se vede frumusețea. Să ne păstrăm aşa cum am fost din moşi-strămoşi, fără a introduce în tradiția noastră creştinească obiceiuri păgâne sau străine de ale noastre. Cum este o vorbă la noi...Să nu ne corcim tradiția şi neamul. Rămâneți frumoşi şi primitori ca şi până acum, dar păstrați cu sfințenie tradiția.

Credința şi Tradiția sunt gemene. Au rezistat de-a lungul timpului trecând prin cele mai grele perioade, susținându-se una pe cealaltă, ancorate bine în Dumnezeu. Şi credința şi Tradiția au fost tot timpul atacate de rău-voitori. Nu au căzut, nu s-au deteriorat, ba mai mult s-au întărit şi au rezistat.

Zâmbiți,e gratis şi sănatos. Și încercați să trăiți la UMBRA LUI HRISTOS!

Nota redacției: Părintele Ioan Danci este născut în Rebra, lângă Mănăstirea Parva – cum îi place să spună. Are doar 35 de ani, din care 16 de călugărie. A viețuit timp de 5 ani la Mănăstirea Făgețel – Harghita, apoi la Mănăstirea Halmyris – Tulcea, urmând alți 4 ani de călugărie alături de Părintele Paisie la Mănăstirea Nușeni. Au urmat 3 ani ca diacon în Germania alături de Mitropolitul Serafim Joantă, iar din 2011 viețuiește la Mănăstirea Lipnița din Constanța.

Părintele are un profil de Facebook cu 5000 de prieteni și 6000 de urmăritori. Noi le-am zis fani. Domnia sa ne-a explicat că sunt „creștini” și că a ales acest mijloc de comunicare pentru că „aici îi găsesc pe cei mai mulți. Unde sunt credincioși, acolo trebuie să fie și păstorul, în mijlocul lor. Unde e turma, acolo e și păstorul”. Postările sale, pilde sau sfaturi despre cum să ne trăim viața „La umbra lui Hristos” – expresie care-i aparține - adună sute de Like-uri și Share-uri. De acum îi veți citi periodic povețele și în Bistrițeanul.ro, bucuria fiind imensă de partea noastră.

Dacă vreți să-i urmăriți postările pe Facebook click AICI.