Mitul lui Dracula, care a fost frumos ambalat și promovat de Bram Stoker, fascinează deja de mai bine de 150 de ani. Faptul că Bram Stoker a plasat o parte din acțiunea romanului său în Bistrița-Năsăud nu a făcut altceva decât să deschidă apetitul turiștilor pentru aceste zone.

Exploatarea mitului lui Dracula pe pământ bistrițean nu era posibilă dacă un om cu mintea deschisă și pus pe șotii nu mișca lucrurile, chiar dacă vorbim despre perioada comunistă. Este vorba despre Alexandru Misiuga, unul dintre cei mai importanți „draculiști” din Europa.

În perioada comunistă, Alexandru Misiuga era director al Oficiului Județean de Turism Bistrița-Năsăud. Acesta a aflat despre existența romanului în anii `70-`80, de la o echipă de filmare americană, care a venit în Bistrița-Năsăud să-l caute pe Dracula.

„Primul microb draculist mi se cuibărise în minte. Eram nespus de curios să aflu ce-o fi cu acel conte Dracula, despre care nu știam absolut nimic! Și-ntr-o bună zi, mi-a surâs norocul! De la București, un amic ce lucra la Biblioteca Centrală mi-a trimis romanul cu pricina; l-am citit cu sufletul la gură! Pentru mine, contele Dracula, de-atunci devenise o bună cunoștință”, povestește Alexandru Misiuga, citat de Cristina Rusu în „Acasă la Dracula”.

Deși vorbim despre perioada comunistă, Alexandru Misiuga mânat de dorința de a exploata mitul lui Dracula propune un castel-hotel în Pasul Tihuța, în apropierea locului unde Bram Stoker plasa parte din acțiunea romanului său.

Din cauza reticențelor date de regimul comunist, macheta lui Misiuga nu a fost respectată cu fidelitate. De exemplu, comuniștii nu au fost de acord cu cimitirul care trebuia să fie amenajat chiar în fața hotelului, la intrare.

Bistrițeanul pune bazele Societății transilvănene „Dracula”, iar în anul 1995 organizează primul congres din lume dedicat celui mai cunoscut vampir. Evenimentul a reunit în Pasul Tihuța, la hotelul ridicat de Misiuga, în jur de 2000 de fani ai vampirului din diverse zone de activitate: mass-media, teatru și film, artă.

Și Societatea Dracula din Londra l-a primit cu brațele deschise, oferindu-i și titlul onorific de „baron” și înmânându-i inelul cu cap de mort, simbol al draculiștilor din lumea întreagă.

Misiuga trăiește prin măștile și păpușile din Turnul Dogarilor.

Deși Alexandru Misiuga este cunoscut pentru eforturile făcute în legarea României de mitul lui Dracula, puțini știu că acesta este și unul dintre cei mai importanți creatori de măști din Transilvania și poate și din țară.

În ciuda faptului că Alexandru Misiuga s-a stins în anul 2009, acesta trăiește printr-o colecție de măști și păpuși de inspirație tradițională, care se află în Turnul Dogarilor, singurul care mai sugerează faptul că Bistrița a fost până la mijlocul anilor 1800 o cetate.

Măștile și păpușile, care îmbină materiale folosite în arta populară cu materiale reciclabile, au fost realizate chiar de Alexandru Misiuga. Pasiunea pentru măști și păpuși a draculistului se pare că s-a născut în copilărie și a fost fructificată mai mult după ce acesta a ieșit la pensie.

„Fiindcă tata era cojocar, băieţandrii din satul meu mă rugau să le duc lor resturile de blănuri pe care nu le mai folosea. Cred că aveam vreo 6 ani. Eram curios să văd ce fac ei cu rămăşiţele de blană, iar când am văzut ce ieşea din mâinile lor am rămas uluit. Unul zicea: <>, altul zicea altceva şi uite aşa am prins dragoste de a face măşti. Eu nu fac măşti cu ochi. Toate măştile mele sunt ornamentale şi toate unicate. Dintotdeauna m-am străduit să fac măşti urâte; după mine, masca este o altă figură decât cea umană, ea nu trebuie să fie frumoasă pentru că altfel ea nu poate fi mască. Pentru a confecţiona o mască trebuie să vezi ceea ce oamenii din jurul tău nu pot vedea”, spunea Misiuga, citat de Emilia Bumb în Studii Etnologice.

De-a lungul timpului, Misiuga a realizat în jur de 800 de măști, o parte dintre ele fiind adăpostite de turn. Se pare că „baronul” muncea la aceste măști chiar în Turnul Dogarilor.

Turnul, de care se pare că Misiuga era foarte legat, a fost și el inclus în prezentările pe care acesta le făcea atunci când turiștii străini călcau pe pământ bistrițean.
 
„În general foloseşte materiale tradiţionale şi materiale reciclabile. Şi materialele tradiţionale folosite sunt şi ele reciclate. Combină cu amuzament, mai hazliu diverse materiale. Dânsului i-a plăcut să facă glume şi meşteşugul acesta parcă s-a potrivit. Venea pe la turn, îi plăcea să facă o prezentare a obiectivului şi legat cumva de Dracula”, povesteşte istoricul local Vasile Duda.