Agenția pentru Protecție a Mediului Bistrița-Năsăud a avizat un proiect privind „amenajarea unor trasee tematice şi dezvoltarea turismului legat de turismul rural în comuna Bistriţa-Bîrgăului". Iubitorii naturii se vor putea plimba în curând pe Poteca Zânelor și pașii să îi ducă până la Tăul Zânelor. AFLĂ legenda zonei!
Colibița, un tărâm de basm, un loc fermecat dominat de zâne și legende care de care mai frumoase!
De la această idee au plecat și inițiatorii proiectului care și-au propus, pentru a atrage câți mai mulți turiști, să amenajeze trasee tematice prin care să descopere natura și să se plimbe pe poteca zânelor care va avea nu mai puțin de 5006 metri!
Poteca pleacă de la intersecţia Ţiganca (cota 1017 m) unde turiștii vor găsi loc de parcare, o platformă de campare corturi și două mese de lemn. După mai bine de doi kilometri ajungeți la un punct de observaţie pentru mamifere mari unde puteți face o bine meritată pauză. După încă alți doi kilometri de mers ajungeți la intersecţia de unde poteca urcă spre Tăul Zânelor și de aici mai aveți de parcurs încă aproape un kilometru până la cota 1280 m unde e finalul traseului și vă puteți odihni în Poiana Tăul Zânelor.
Plimbarea durează aproximativ 3 ore însă peisajul este unul de neuitat. Aria protejată cu acest nume de basm se află în Munţii Călimani, la aproximativ 6 km de Cobiliţa, între Vârful Bistriciorul (1980 m) şi Vârful Ţiganca (1596). Are o suprafaţă de 25 de hectare şi este compusă dintr-un lac (Tăul Zânelor) despre care se spune că a apărut în urma alunecării unui val de grohotiș de pe partea nordică a Vârfului Țiganca. Aici apele care s-au adunat au format un tău (lac), cu trunchiuri de molid sub apă și cu vegetaţie abundentă. Lacul are o lungime de 75 de metri şi o lăţime de 50 de metri, iar adâncimea maximă nu depăşeşte 4 metri. În partea de nord există o mică poieniţă, care era folosită ca stână. Întreaga zona este înconjurată de pădure de molid. Rezervaţia a fost înfiinţată în 1976.
Despre această zonă legenda spune că de mult, "doi ciobani pe numele lor Scurtu și Pasăre au întâlnit în această poiană patru zâne ce veneau să descânte și să zburde de câte ori era lună plină. Zânele erau păzite de o cățea uriasă pe nume Țiganca. Ele au făcut un pact cu ciobanii, ca aceștia să nu vină în poiană niciodată când zânele erau acolo. Le-au dăruit și un pârâu ce azi poartă numele unuia dintre ciobani - Scurtu, pentru a adăpa oile.
Ciobanii însă au încălcat înțelegerea. Pasăre a momit cățeaua cu carne de miel dreasă cu buruieni adormitoare și apoi a dus-o și a legat-o de un arbore pe vârful ce ce azi se numește Țiganca. Apoi s-au ascuns în tufișuri și s-au desfătat privind zânele ce zburdau goale prin Poiana Zânelor ce în acele timpuri era triplă ca dimensiune. Când și-au dat seama că cei doi au încălcat pactul, de furie zânele au prăvălit muntele peste ei. Scurtu, iute de picior a reușit să scape ascunzându-se o vreme în pădure, în locul numit azi la Piciorul Scurtului.
Supărate, zânele au dat drumul la cățea ca să-i ia urma, au măturat pădurea doborând arborii în locurile unde se regăsesc azi Poiana Țiganca și Poiana Lungă, dar în zadar deoarece nu l-au putut găsi. Celălalt cioban, Pasăre, a fost înghițit de tăul ce s-a deschis sub picioarele lui.
La plecarea zânelor s-a dezlănțuit o furtună cumplită cu fulgere și tunete. A doua zi frumoasa poiană se restrânsese la doar un crâmpei ce străjuia un mic lac ce până atunci nu existase. Oamenii locului l-au botezat Lacul Zânelor. Zânele au fost văzute atunci ultima oara iar ce a rămas după prăbușirea muntelui poarta numele de muntele Chicera lui Pasăre" scrie Carpaţi.org.
FOTO: .panoramio.com