Criza structurală din România are un singur sediu: partidele politice; iar ceea ce întreţine aceste sedii este egoismul nostru. Manifestaţiile din toamna – iarna românească 2013 sunt pe aceeaşi axă a postmodernităţii revoluţionare a ultimilor ani, asemenea maiului spaniol din 2011, mişcării italiene a celor 5 stele şi a tuturora celorlalte mici con
De 24 de ani politicienii români au făcut ca încrederea în ideea de structură politică partidică să fie într-o decădere tot mai accentuată.
După cum vă pot confirma mulţi cetăţeni implicaţi în structuri de partid: unii lipesc afişe pentru mâncare şi băutură, alţii fac propagandă ca să-şi menţină slujbele la stat, alţii investesc bani în partide pentru ulterioare contracte cu statul, iar alţii în lipsa de a avea în ce crede, aşteaptă ca partidul să le ofere câte ceva.
Toate acestea se întâmplă sub lupa asiduă a structurilor comuniste reciclate, care mişcă înrolaţii vânduţi şi de încredere în faţă şi în spate, asemenea unor piese de şah. Piese ce devin mai apoi actori şi gânditori ai structurii partidice. Astfel, comunitatea politicienilor se alimentează cu noi energii…
Partidele din România au în centru setea pentru bani şi nicidecum binele comun sau ideologiile cu care aburesc în cel mai josnic mod lumea credulă.
În faţa acestei realităţi 4 milioane de români au emigrat, alte milioane nu mai doresc să audă de cuvântul politică, iar câteva mii mai speră şi cred că distrugerea partidelor politice va aduce eliberarea din sfera mafiotă postcomunistă.
Decăderea sistemului partidelor politice în corupţie, hoţie, minciună, demagogie, lene, dezinteres şi lipsă de ruşine faţă de simplul cetăţean a ajuns la culmi prin deciziile de exploatare a aurului de la Roşia Montană, a explorării gazelor de şist de la Pungeşti, Bârlad şi Băile Felix şi prin privilegiile nobiliare ale parlamentarilor şi primarilor.
Argumentele sunt evidente, de aceea, jos partidele politice!
Prof. Florin I. Bojor