Cine lucrează azi riscă să fie lovit de o boală din care nu-și mai revine până la moarte. Pe vremuri, femeile nu îndrăzneau să țeasă: cu pânza țesută azi nu se îmbrăcau nici măcar cei morţi. În prima vineri dupa Paști, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii – praznic închinat Maicii Domnului şi rolului său în mântuirea oamenilor.
Mii de credincioşi sunt aşteptaţi azi la Mănăstirea din Salva, cea care poartă chiar hramul Izvorul Tămăduirii – dar şi în toate celelalte biserici ortodoxe ale judeţului şi ale ţării: creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică – investită şi ea, precum apa sfinţită de Bobotează (Agheasma Mare) cu puteri miraculoase şi vindecătoare.
Tradiţiile străvechi ale bătrânilor afirmă că cine lucra îtr-o asemenea zi de sărbătoare era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. Femeile nu îndrăzneau să se apuce de ţesut, convinse că pânza țesută în această zi era spurcată: nu se îmbrăcau nici măcar cei morți cu ea fiindcă nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.
Astăzi nu se spală și nici nu se calcă rufe, nu se coase şi nu se mătură iar cine respectă acest obicei va avea un loc asigurat în Rai.
Totul a început pe când Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea puțină apă. Leon a căutat în apropiere un izvor, dar n-a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leon, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a făcut întocmai, a găsit imediat un izvor din care i-a dat orbului să bea, i-a spălat faţa cu această apă, iar orbul a început să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor iar ca semn de mulțumire a construit o biserica și mai mare, care a fost distrusă de turci în 1453. De-a lungul timpului, însă, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe.
Izvoare făcătoare de minuni în România. Se povestește că Sfântul Andrei ar fi săvârșit o mulțime de minuni pe meleagurile unde astăzi se află Mânăstirea Dervent (Dobrogea) iar apa izvorului curge şi astăzi, păstrându-şi puterile miraculoase asupra sănătăţii.
Și la Mânăstirea Ghighiu (lângă Ploieşti), credincioşii care asistă la slujbă se pot bucura de ajutorul primit de la renumita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi de la apa sfinţită la Izvorul Tămăduirii, situat în curtea mănăstirii.
Un alt izvor cu apă vindecătoare în jurul căruia se adună mii de credincioşi se află la Mânăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ.
În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru cei care sapă fântâni cea mai spornică din an, pentru că azi apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit. Sursă:.