O avere uriasa daca stam sa ne gandim la hotelurile si vilele de vacanta din orasul-statiune Sangeorz-Bai, apartamentele de locuit de pe raza municipiului Bistrita, casa de oaspeti a defunctei UGSR (Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania). La toate acestea, disparuta de pe harta sindicala – Casa de Cultura din Piata Mihai Eminescu, bijuteria coroanei.

O casa de oaspeti, doua case de oaspeti sau cate ceva pentru fiecare

La data de 22 Decembrie 1989, patrimoniul sindical bistritean bine garnisit apartinea Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania, filiala Bistrita-Nasaud. Caderea regimului comunist va avea drept rezultat „disparitia” UGSR si aparitia unor centrale sindicale cu iz democratic si care s-au dovedit a fi rampa de lansare a foarte multor lideri sindicali spre orizonturi rosii si portocalii, asta in functie de afilierea politica. Altfel, cel mai sindicalizat partid a fost, pe rand, PDSR-ul lui Ion Iliescu si Adrian Nastase dar si actualul PSD, desi, aici, ponderea sindicalistilor fiind una extrem de redusa.
In Bistrita-Nasaud, cele mai cunscute nume care s-au impus in politica sindicala sunt Adolf Bloos, fost presedinte al CNSLR-Fratia, Ioan Benta, Carol Ghelner, ex-vicepresedinti, Doru Hodos, presedinte Cartel Alfa, Viorel Vitelariu, lider Sanitas si actual sef la CNSLR-Fratia, Silviu Nan, fost lider BNS, Adina Ratiu, actual lider BNS.

Pasul 1: Casa de oaspeti a UGSR

Este unul din primele imobile care au revenit CNSLR-Fratia dupa Decembrie 1989. Mai precis e vorba de sentinta cu numarul 782 pronuntata in dosarul 732/1990 de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti. Aceasta decizie conferea in 1990 personalitate juridica Conferderatiei Sindicatelor din Romania, in temeiul careia C.N.S.R.L. Fratia s-a declarat “succesorul universal al patrimoniului fostului U.G.S.R.”, desi nu era unica confederatie sindicala rezultata din dezmembrarea fostei Uniuni.

Primul scandal intre sindicate va izbucni dupa ce liderii CNSLR-Fratia vor vinde casa de oaspeti a defunctei UGSR catre SC Agraria SRL Bistrita contra sumei de 31.500 de marci germane, asa cum reiese si din Decizia nr. 6005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din data de 2.11. 2004: „sa se dispuna prin incheiere infiintarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor paratei de randul 2, tert poprit, pentru echivalentul in lei la data platii a sumei de 31500 marci germane, pe care parata de randul 1 le-o datoreaza in urma vanzarii imobilului in litigiu, proprietate comuna, urmand ca aceasta poprire sa fie radiata prin sentinta.

Potrivit unor documente oficiale, casa de oaspeti a facut parte din patrimoniul fostei UGSR, trebuind sa fie administrat in comun de catre cele patru confederatii reprezentative care au semnat un acord si au infiintat o asociatie in acest scop, Asociatia Nationala a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania in urmatoarele cote: CNSRL Fratia – 37%; CNS Cartel ALFA – 28%; BNS – 17,5%; CSDR – 17,5%; contractul de vanzare-cumparare incheiat intre CNSRL Fratia si UJSL Bistrita Nasaud, in calitate de vanzatoare si SC A.R. SRL Bistrita, in calitate de cumparatoare, a fost incheiat fara acordul celorlalte parti, se mai arata in decizia ICCJ.

A urmat un proces care se va incheia in 2 noiembrie 2004, adica dupa zece ani de zile in favoarea CNSLR-Fratia sau, ceea ce a mai ramas din aceasta centrala sindicala.

Pasul 2:Casa de Cultura a Sindicatelor

Potrivit volumului „ Casa de Cultura a Sindicatelor” scris de Augustin Padurean si Alexandru Catcauan, noua Casa de cultura a sindicatelor trebuia sa fie obiectivul central al unui complex cultural pentru care s-au demolat 173 de case. Proiectul, realizat de specialistii Institutului de Proiectari Bistrita, Emil Leferman, Nicolae Tasca, Eugen Costache si Ioan Gatej, prevedea: o sala de spectacole cu 825 de locuri si o scena adaptabila teatrului italian sau elisabetan, o sala moderna de balet, o sala de sport, sali pentru diverse activitati de club, pentru pictura si sculptura, biblioteca, cine-club si expozitii, un teatru si un cinematograf in aer liber, o gradina suspendata in suprafata de 7000 mp si parcare inferioara.

Bani pentru Uniune. Ce zice Adolf Bloos???

Acestea sunt o parte din fapte, mai precis cele care fac referire la imobilul din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor situata pe strada Alexandru Odobescu. Dupa cum era de asteptat, celelalte confederatii sindicale si-au cerut partea din vanzarea casei de protocol, dar se pare ca nu au vazut prea mare lucru.

La scurt timp dupa vanzarea casei de protocol catre SC Agraria srl, CNSLR-Fratia se va muta in imobilul situat in Piata Mihai Eminescu. Din start trebuie spus un singur lucru: ceea ce ar fi trebuit sa fie casa de cultura a sindicatelor era un imobil terminat pe jumatate.
Pe data de 19 octombrie 1994 intre CNSLR-Fratia si Consiliul Judetean se incheie un protocol in urma caruia sindicatele vand Consiliului Judetean etajul doi si trei contra sumei de 300 de milioane de lei: „ Consiliul judetean Bistrita-Nasaud a fost chemat in judecata pentru partea de imobil nou, instrainata acestuia, insa aceasta instrainare a fost facuta cu acordul reclamantei iar scopul acesteia a fost obtinerea de fonduri pentru finalizarea investitiei si care au fost efectiv platite pentru lucrarile de finisare. Protocolul intervenit la 19 octombrie 1994 consemneaza avizul reclamantei la instrainarea cotei de 1/21 parti din cladire dar in rest este nul, el nefiind autorizat conform Statutului amintit de nici un for superior, astfel ca nu poate fi invocat”, se arata in decizia ICCJ data dupa zece ani de procese intre CNSLR-Fratia si Cartel Alfa.

Presedintele de atunci a CNSLR-Fratia BN, Adolf Bloos a dat urmatoarea explicatie: „ Cine nu stie ce vremuri au fost, ii este usor sa vorbeasca. Am preluat un imobil pe care nimeni nu avea bani sa-l termine. Acum se uita toate aceste lucruri. A trebuit sa vindem etajul doi si trei Consiliului Judetean, iar cele 300 de milioane au fost folosite, pana la ultimul leut, pentru a mai face ici si colo unde lucrari pentru interioare, dar si pentru a inchide unele parti ale constructiei”, isi aminteste Bloos.
Misterul vanzarii respectivelor spatii diferitelor firme nu este deloc un mister: Bloos a mai spus ca desi a ofertat in repetate randuri municipalitatea pentru prelua spatiile din imobil, niciunul din primarii care s-au perindat pe fotoliul situat in Piata Centrala nr. 6 nu s-a aratat interesat de aceasta propunere.

Dincolo de cuvintele care nu pot explica unde s-au dus banii incasati din vanzarea unor spatii, sta un lucru cat se poate de sigur: orice fel de vanzare care a fost facuta de liderii CNSLR-Fratia, ea a trebuit sa aiba, sa fie vizata de sefii de la Bucuresti, indiferent daca acestia s-au chemat Miron Mitrea, Pavel Tudoran si Marius Petcu. Toti au stiut la vremea lor de vanzarea respectivelor spatii, absolut toti.

Numai departe vreau sa mai povestesc un episod pe care il stiu foarte bine: in luna octombrie 1995, CNSLR-Fratia BN trimitea la Bucuresti suma de 1,5 miliarde de lei, bani care vor salva confederatia de la „pieire”. Va asigur ca este un episod cat se poate de real. Banii au provenit, desigur, din vanzarea unor spatii din imobilul situat in piata Mihai Eminescu.

Un raport de expertiza

Conform raportului de expertiza intocmit in dosarul cu numarul 2324/1996 de la Tribunalul Bistrita, proprietarii tabulari ai imobilului situat in Piata Mihai Eminescu erau urmatorii: SC Fapa SRL si Ceuca Maria cu 62,36mp, SC EMI Corporation Serv SRL cu 418,611 mp, Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud 1033,1 mp, SC Romelmar Com SRL 94,70 mp, SC Bingo Club SA Bistrita cu 2574,63 mp, restul suprafetei fiind detinuta de CNSLR Fratia.

Reamintim faptul ca este vorba de aproape 10 mii de mp. Aceeasi expertiza calcula la suma de peste 37 de miliarde de lei vechi valoarea respectivului imobil, in timp ce spatiile detinute de CNSLR-Fratia valorau la inceputul anului 2000, adica in urma cu 10 ani peste 11 miliarde de lei.