Bistrițeanul.ro începe astăzi o serie de dezvăluiri incendiare despre un TUN de proporții pus la cale de câteva personaje, care lăcomesc să fie proprietarii unui patrimoniu de zeci, poate sute de milioane de euro, care ar fi aparținut fostelor comune grănicerești și ai căror moștenitori s-au autoproclamat prin statut.

În calitate de moștenitori AUTOPROCLAMAȚI cer mii de hectare de pădure, pășuni, terenuri și imobile, câteva ZECI de imobile numai din Năsăud și Bistrița. La Năsăud sunt revendicate școlile din oraș, terenul de sub spital, piața și stadionul, undeva la 70 la sută din patrimoniul orașului, valoarea estimată fiind la 50-60 milioane de euro. Solicită restituirea a 24 de obiective în natură doar în orașul Năsăud. Acceptă, la ofertă, și restituiri în bani.

La Bistrița, numai una dintre clădirile revendicate valorează milioane de euro: spitalul de pe Independenței, o proprietate uriașă în buricul târgului.

Un scurt istoric

Povestea asociației după 1989 începe în 3 iunie 1990, la Salva, când câțiva oameni importanți ai vremii se adună într-o ședință de constituire a ”Confederației Comunelor Grănicerești”. În 20 iulie 1990 se redactează statutul Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene și la art. 2 pct. a se precizează că scopul uniunii este ”Redobândirea în proprietate comunitară a averilor grănicerești naționalizate pe nedrept între anii 1948-1950”, iar Judecătoria Năsăud aprobă prin hotărârea civilă nr. 40 din 1990 înființarea Uniunii. Acțiunea a fost primită atunci cu foarte mult entuziasm în zona Năsăudului, iar scopurile nobile, cum ar fi ”sprijinirea avântului intelectual al ținutului”  i-au înflăcărat pe mulți. Unul dintre cei care-și amintește clar acest moment a declarat pentru Bistrițeanul.ro că îi încerca un sentiment de mândrie că fac parte dintre cele 44 de comune foste grănicerești care îi susținuse ca bursieri pe poetul George Coșbuc sau pe scriitorul Liviu Rebreanu.

În următorii ani, activitatea Uniunii aproape că lipsește, dar după 2001, odată cu apariția Legii 10 se dinamizează brusc și începe o luptă crâncenă pe averea grănicerilor, una deloc de neglijat.

Judecătorul Raus Pompei, astăzi juristul Uniunii - un personaj cheie al ultimilor 10 ani

Fostul președinte al Judecătoriei Năsăud - Raus Pompei apare în documentele oficiale ale Uniunii în diferite ipostaze. Mai întâi ca JUDECĂTOR, iar după pensionare ca și JURIST al Uniunii Comunelor Grănicerești. Raus este cel care semnează în 23 iunie 2003 un document cheie, care a stat la baza multor procese și cereri de revendicare. Este vorba de Încheierea Civilă nr. 1175/2003 în care ”În numele legii hotărăște” și constată că potrivit art. 2 din actul adițional de modificare a statutului asociației că”Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene este SUCCESOAREA DE DREPT” a Comisiei Administratoare a Fondurilor Grănicerești Năsăudene, a Fondului Scolar Central, a Fondului de Stipendii, a Fondului intitulat ”Proprietatea celor 44 de comune grănicerești”(vezi FOTO).

De ce era nevoie de un astfel de act?! Simplu! Nu exista niciun document care să ateste că erau moștenitorii grănicerilor, aspect omis în statutul din 1990. După obținerea acestui document, cererile de retrocedare ar fi trebuit să aibă succes.

Retrocedări de succes unde au fost recunoscuți ca MOȘTENITORI FĂRĂ prea multe DOVEZI

În primii ani de după 2001, în baza Legii 1 și a Legii 10, Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene începe să recupereze păduri, pășuni și terenuri și alte proprietăți în baza statutului asociației adaptat vremurilor și legii și a unor extrase CF. Așadar, AUTODECLARAREA și un extras de carte funciară că au fost cândva în foaia de avere erau suficiente pentru a li se restitui bunurile pretinse.

Astăzi, Uniunea Comunelor Grănicerești are în proprietate și administrează peste 400 de hectare de pădure - 30 de hectare în Șieu, peste 300 de hectare în județul Suceava, 67 de hectare în Cepari și 57 de hectare în Uriu.

În timp ce unii retrocedau moștenitorilor autoproclamați ai grănicerilor păduri, pășuni și terenuri, în procesele în instanță Uniunea Comunelor Grănicerești pierdea procese pe bază rulantă tocmai pentru că în fața instanței, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, NU reușeau să facă dovada că ar fi moștenitorii.

Un exemplu în acest sens este lupta de mulți ani în instanță între Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene și Primăria Șanț pentru peste 2600 de hectare de pădure din Suceava. ”Nu au cerut numai pădure. Au cerut și terenuri. Nu le-am retrocedat nimic pentru că NU au putut demonstra nici în instanță că sunt moștenitorii averii grănicerilor. Imediat după alegerile din 2012, am câștigat la ultima instanță, ne judecam la Tribunalul Brașov, și a fost eliberat titlul de proprietate al comunei Șanț pentru cca. 4500 de hectare din Suceava. În suprafața asta erau și cele 2600 de hectare din Dosul Stânișorii care le cerea Uniunea” - ne-a declarat fostul primar al comunei Șanț, Cornel Moisil.

Așadar, la mica înțelegere merge retrocedarea, în instanță mai greu...

Înalta Curte de Casație NU recunoaște în 2011 calitatea de moștenitor a Uniunii. Ce se întâmplă cu retrocedările de până atunci? Sunt ilegale?!

Paradoxal, în România, în baza acelorași documente, unii retrocedează zeci și sute de hectare de păduri sau terenuri, dar în instanță aceleași acte spun altceva. O decizie dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, menținută de Curtea de Apel Cluj și Înalta Curte de Casație și Justiție arată negru pe alb:

”În speță, instanțele de judecată au interpretat în mod corect dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, considerând că NU se poate susține calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii în înțelesul legii a reclamantei (n. red. - Uniunea Comununelor Grănicerești Năsăudene). În cazul persoanelor juridice care și-au încetat activitatea pe timpul regimului comunist, una din condițiile ESENȚIALE pentru recunoașterea calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 este reprezentată prin constatarea, prin hotărârea judecătorească, a faptului că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.

Când însă hotărârea judecătorească de care autorul notificării se prevalează NU întrunește aceste cerințe, mărginindu-se la a constata că prin actul ei de înființare sau statut persoană juridică SE AUTODECLARĂ SUCCESOARE ori continuatoare a vechii persoane juridice, fără însă ca instanța să facă verificări de fond privitoare la existența identității juridice între cele două entități, trebuie considerat că cerința pretinsă imperativ prin dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 NU este îndeplinită.

S-a reținut în mod just că prin încheierea civilă nr. 1175 din 23 iunie 2003 (n. red. - cea semnată de judecătorul Raus Pompei !!!), Judecătoria Năsăud NU a verificat în concret calitatea reclamantei de succesoare a entităților arătate în dispozitiv, făcând referire exclusiv la mențiunea statutară prin care reclamanta se autodeclară succesoare”.

Rămâne de văzut dacă cineva se va sesiza și va demara o anchetă pentru a vedea cum au renunțat unele comune la proprietăți în favoarea Uniunii, iar dacă s-a încălcat legea cine-a fost de vină: cel care s-a pretins moștenitor fără a fi sau cel care nu a apărat interesele comunei/orașului pe care îl reprezintă?!

Grănicerii de azi, haiduci de modă nouă: adună bani de la bogați, cheltuie mult și aruncă ceva și săracilor

Situația financiară din 2010 arată că veniturile totale ale Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene au fost în acel an de 368.522 lei, din care 340.343 lei au venit numai din vânzarea de masă lemnoasă pe picior, alți 10.890 lei din vânzarea de lemn de foc, 3616 lei din chirii și 13.673 din dobânzi (?!). S-au cheltuit în 2010 toți cei 368.522 lei din venituri pe: împăduriri, combustibil, amortizare, salarii personal, protecţie socială, burse elevi, pază fond forestier, expertize tehnice, stipendii şi sponsorizări, întreţinere auto, asigurări, locuri în cămin studenţesc, îndemnizaţii Consiliul Director. În anii următori, veniturile uniunii au crescut, odată cu retrocedările. În toamna anului trecut, presa locală menționa că ”grănicerii spun că fac acte caritabile şi plătesc 44 de burse de 120 de lei fiecare unor elevi nevoiaşi. De asemenea, mai acordă 15 burse în valoare de 200 de lei studenţilor din Năsăud”.

Cine trăiește mai bine de pe urma acestei uniuni care clamează că susține învățământul și performanța din fostele comune grănicerești se vede printr-o simplă comparare a cifrelor contabile.

Lăcomia pe clădiri aduce scandalul și noii primari nu sunt dispuși să cedeze proprietățile unei asociații

Procesele privind retrocedările s-au ținut lanț la Înalta Curte de Casație și Justiție unde Raus Pompei (azi juristul UCGN, ieri judecătorul care a aprobat Statutul UCGN) nu s-a sfiit nici să recuze diverși magistrați. Și în paralel a fost remediat și micul impediment al calității de moștenitor al grănicerilor. Unde oare? Ați ghicit, tot la Judecătoria Năsăud, care a emis în 2011 o sentință civilă prin care transforma cu acte UCGN în moștenitoarea averilor grănicerești. 30 de primării s-au pricopsit cu calitatea de PÂRÂTE în dosarul  nr. 1148/2011 și nici una nu a protestat. Nici un primar nu a protejat averea comunei pe care o reprezintă. Împreună vom înțelege de ce. Însă fondul problemei persistă. Cum s-a făcut stăpână  UCGN pe bunurile obținute până în 2011 în baza unui Statut despre care ÎCCJ spune clar că nu rezistă.

De departe, averea cea mai râvnită astăzi de Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene este patrimoniul orașului Năsăud și comoara din mijlocul Bistriței, de pe Bulevardul Independenței. Acestea sunt ”bijuteriile coroanei”, pentru că sunt vizate și alte imobile din fostele comune grănicerești.

Dacă cu o parte din vechii primari s-a mai căzut la înțelegere, de-a lungul ultimilor ani s-au schimbat forțele și o parte din noii primari nu sunt dispuși să mai cedeze nimic asociației.

Spre exemplu, Dumitru Mureșan, fostul primar al orașului Năsăud, a retrocedat în baza unei dispoziții de primar un teren frumos pe marginea Someșului unde, asociația cu scopuri nobile, vrea să construiască o hidrocentrală. După ce a pierdut alegerile, destinul a făcut ca fostul primar (darnic în dispozițiile făcute în nume propriu) să ajungă, spun sursele noastre, fix pe statul de plată al Uniunii. Pentru restul proprietăților revendicate în Năsăud, primăria a deschis procese în care se opune restituirii în natură. Și președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, a fost acționat în instanță de Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene pentru refuzul de a restitui clădirea și terenul spitalului de pe Independenței.

Președintele Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene este astăzi Mihai Mureșan, consilier județean PSD și șeful Ocolului Silvic Someș-Țibleș, care administrează pădurile grănicerești din proprietatea Uniunii.

Va urma!