Bunicii noştri ştiau că primele zile din martie sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun că mitul “babelor”, cel al Babei Dochia este unul din cele mai importante mituri româneşti. Exista credinţa că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie.

Dacă ţinem seama că în străvechiul calendar roman anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârşite şi trebuie să moară. Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se considera hotar între anotimpul friguros şi cel călduros. Astfel, perioada cuprinsă între 1 şi 9 martie reprezintă intervalul de timp în care Dochia îşi împlineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a muri înspre renaştere. Se crede că aspectul instabil al vremii din această perioadă se datorează caracterului capricios al Babei Dochia.

Sunt nenumărate legende despre Baba Dochia. Una dintre ele spune că avea o turmă de oi dată în grija unor flăcăi: pentru că i-au rătăcit oile pe munte, Dochia i-a pedepsit şi a pornit, furioasă, pe munte, să-şi caute animalele. Pentru că afară era un ger cumplit, Dochia a îmbrăcat 9 cojoace însă dupăprima zi de mers se încălzise şi a renunţat la un cojoc. În a doua zi vremea a devenit şi mai caldă, astfel încât Baba Dochia a mai aruncat un cojoc. Până în a noua zi de martie, baba a renunţat la toate cojoacele, şi-a găsit şi oile dar când a vrut să coboare în sat s-a izbit de furia lui Martie care, supărat de blestemele Dochiei, a împrumutat de la frate-său, Februarie, un ger năprasnic, l-a aruncat asupra Dochiei, transformând-o într-o statuie de gheaţă.

În munţii Bucegi există o stâncă devenită celebră şi intitulată chiar “Babele”.

Pentru că Dochia şi-a găsit sfârşitul în a 9-a zi din martie, flăcăii pedepsiţi de Baba Dochia au încins un “priveghi” straşnic, stropit din plin cu câte 40 de pahare cu vin. Aşa se face că pe 9 martie se sărbătoresc şi moşii – iar bărbaţii se cinstesc cu 40 de pahare de tărie pentru 40 de mucenici.

În unele locuri femeile nu uită să coacă în această zi aşa-numiţii “mucenici” – colacii unşi cu miere şi nucă în formă de 8. Pe alocuri, ţăranii aprind focuri ritualice de purificare şi împrăştie cenuşa pe câmp, pentru roade bogate.

Sursa: CrestinOrtodox.ro, superstiţii.ro