Directorul Spitalului de Urgență Bistrița-Năsăud, dr. Mircea Gelu Buta a mai adăugat o nouă distincție la colecția sa impresionantă - Ordinul „Sfinții Martiri Năsăudeni”. Într-un comunicat remis presei se arată că directorul a primit noua distincție chiar de la ÎPS Andrei.
Cu ocazia slujbei de sfințire a paraclisului din incinta Centrului rezidențial pentru persoane vârstnice „Sfinții Ioachim și Ana” din localitatea Cușma, comuna Livezile, desfășurată marți, 6 octombrie 2015, în prezența oficialităților județului, consilierilor eparhiali, preoților și credincioșilor, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, a rostit un cuvânt de învățătură, făcând trimitere la Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: „Urmând sfatul Sf. Apostol Pavel, care ne îndeamnă să-i prețuim pe cei statornici în credință, pe cei ce dau dovadă de râvnă misionară întru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor, spunându-le împreună cu Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: «Să ai spor în toate, să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul» (3 Ioan 1, 2), pe temeiul prerogativelor conferite Nouă de Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, ca semn al prețuirii și binecuvântării Noastre, conferim Domnului Profesor Dr. Mircea Gelu Buta Ordinul «Sfinții Martiri Năsăudeni»”.
Referindu-se la menirea diaconiei creștine în societatea contemporană, Directorul Spitalului Județean de Urgență Bistrița a subliniat că aceasta trebuie să-și ofere serviciile la nivel practic, imediat și personal, dar integrată în viața Bisericii ca reuniune a celor numiți să fie sfinți, pentru că altfel ar însemna să fie separată de Evanghelie, iar filantropia, ruptă de iubirea divină.
În opinia domniei sale, mijlocul de a rezista sau chiar de a schimba lumea este modelul Iisus Hristos, adică a ne conforma imaginii și învățăturilor Sale: „Adevăratul scop al eticii creștine nu este atât conduita, cât starea interioară a sufletului uman. Ea nu este dirijată spre acțiuni, ci spre ființa însăși. Conduita trebuie să fie doar expresia naturală și fructul stării interioare. Dacă nu înțelegem aceste lucruri, tentațiile care ne pândesc pot să ne împingă în greșeală. Este vorba, în primul rând, de motivația narcisistă a unui gest de a face un pseudobine, pe care părintele Alexandre Schmemann îl numește «activismul omului contemporan». Cealaltă tentație este dorința de a oferi un răspuns creștin, utilizând categoriile lumii, iar aici trebuie să precizăm că religia nu reprezintă soluția problemelor, ea este o strămutare într-o altă dimensiune, la un alt nivel. Ea este deci anihilarea problemelor, nu soluția lor”.
Camelia Strungari,
Spitalul Județean de Urgență Bistrița