Avea aproape 40 de dosare de urmărire deschise de Securitatea comunistă, era modest și carismatic, avea mult umor și era înzestrat cu vocația prieteniei, a gentileței și a politeței. Nu a simțit niciodată tentația de a repezi pe cineva și a înțeles cu mare tristețe de ce a fost huiduit și linșat mediatic pe 1 decembrie 1990...
Puțini își mai amintesc prima zi naţională de 1 Decembrie, cu festivităţi, fast, parade militare şi tot tacâmul desfăşurat în 1990 la Alba Iulia – o zi în care discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziţiei anticomuniste, a fost întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru pe acea vreme, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului lui Coposu, ceea ce a generat în preşedintele Iliescu un fel de compasiune: i-a făcut un semn cu mâna să înceteze odată, gest filmat şi difuzat pe larg de mass media de atunci.
Despre acea „linșare publică bine calculată”, despre cum a devenit Corneliu Coposu „ținta numărul 1 a batjocurii, fiind murdărit permanent în ziare și pe posturile TV” dar și despre cum „a înțeles Coposu, cu mare tristețe, de ce a fost huiduit atunci” sau cum, „în spirit creștin, a știut să depășească ura nemeritată cu care a fost tratat în timpul vieții” – au povestit pe larg, ieri seară, la Casa Cărții „Nicolae Steinhardt” – Ana Blandiana, Romulus Rusan și Vartan Arachelian.
Într-o atmosferă emoționantă, încărcată de nostalgie și respect – figura emblematică a lui Corneliu Coposu a prins din nou viață - din crâmpeie de povești, din paginile unui volum de mărturisiri, din amintiri.
„Lumea românească a fost realmente bulversată în 1995, odată cu moartea lui Coposu... Abia atunci, opinia publică grosolan manipulată a înțeles ce pierdere a suferit...” a remarcat aseară, Vartan Arachelian, autorul cărții de dialoguri realizate cu Corneliu Coposu în 1991.
„Ceea ce facem noi acum este un fel de beatificare civică a unei personalități catre a învins abia după moarte, care avea în spate o dinastie întreagă de cărturari ardeleni, care a învățat direct de la Iuliu Maniu o neprețuită lecție de civilitate, care nu resimțea niciodată tentația de a repezi pe cineva, care își asculta cu mare atenție inclusiv dușmanii...” a povestit și Romulus Rusan, amintind că cea mai mare jignire, din partea lui Coposu, era să te numească „veleitar”, amintind de marile decepții și trădări care au existat chiar și în rândurile Convenției Democratice, al cărui membru fondator a fost Corneliu Coposu.
Ana Blandiana a evocat, cu lacrimi în ochi, și acea ultimă apariție publică a lui Corneliu Coposu - în noiembrie 94 - când figura lui emana energia luminoasă a unui profet, a unui erou comparabil cu Nelson Mandela - un om politic până-n vârful unghiilor, care nu și-a dorit niciodată puterea pentru sine...
.jpg)
0728-237 215
