Pentru a-l prăznui cum se cuvine pe Sfântul Gheorghe – bârgăuanii scot bucăți de pământ cu tot cu iarba sau florile care cresc deasupra și le aranjează frumos în vârful porților sau pe gardurile caselor. Ele se țin acolo din ziua Sfântului Gheorghe până când se usucă verdeața.

„Așa se obișnuiește din moși-strămoși, de când eram mici copii, mama punea de Sângeorz glii la poartă. Așa este bine să faci ca să ai parte de un an bogat” cred localnicii pentru care gliile sunt simbolul fertilității și al belșugului, dar și un vestitor al primăverii.

Locuitorii de pe Valea Bârgăului sunt convinși că anul va fi unul bogat pentru cei pe care Sfântul Gheorghe îi găsește cu glii la poartă.

Peste 900.000 de români poartă numele Sfântului Mucenic Gheorghe sau derivate ale acestuia.

Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini și a trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea), ajungând, datorită vitejiei și victoriilor sale, conducător de armată. În anul 303, Diocletian a început lupta împotriva creștinilor, a dărâmat lăcașuri de cult, a interzis adunările creștinilor, a ars cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. Sfantul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care a fost întemnițat, lovit cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa.