Au trecut trei săptămâni de la accidentul rutier care a zguduit opinia publică bistriţeană şi nu numai, iar George Marian Ganea, bărbatul care şi-a pierdut soţia de 26 de ani sub roţile camionului, trece ca o stafie printre zecile de oameni care îl înconjoară, atenţi la cel mai mic gest al său şi gata să-i sară în ajutor.

„Cu ce am eu nevoie acum, nu mă poate ajuta nimeni...”, spune George Ganea cu tristeţe în glas şi cu gândul la soţia pierdută. Bărbatul mai spune că nu îl bulversează atâta lume care se foieşte în jurul lui:

„Mai mult mă bulversez singur, pentru că nu reuşesc nicicum să uit acele momente. Mi le aminteşte şi reaminteşte toată lumea care încearcă să ne ajute. Mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru acest sprijin, deşi accidentul ăsta mi s-a părut o lovitură sub centură...”

George Ganea va împlini 32 de ani pe 4 iulie iar de la vârsta de 4 ani trăieşte fără tată.

„Eu nu ştiu ce înseamnă dorul de tată, ştiu ce înseamnă lipsa lui, pentru că tatăl meu a murit când eu aveam 4 ani... Mă băteau copiii la şcoală pentru că ştiau că nu are cine să mă apere.”

Bărbatul pare îngrijorat că şi copiii lui vor trece prin aceeaşi durere resimţită de el în copilărie. Poate o durere mai adâncă, pentru că „tatăl mai vine, mai pleacă, dar mama rămâne dragostea casei...”

Acest adevăr pare să fie recunoscut de toată suflarea din satul Coşbuc care roboteşte, în aceste zile, să finalizeze casa cea nouă pentru copiii rămaşi fără mamă la sfârşitul lunii mai. Iacob Zăgrean a început construcţia casei acum doi ani, însă lucrările au înaintat încet, din cauza lipsurilor de tot felul. Constructorul a fost impresionat de felul în care lumea s-a mobilizat să-i ajute:

„Foarte multe persoane şi din străinătate, şi din Feldru, Bistriţa sau Sângeorz au sărit în ajutorul acestei familii năpăstuite. Am primit toate materialele de construcţie necesare şi deocamdată nu mai este nevoie de nimic. Poate mai târziu, după ce construcţia va fi gata, va fi nevoie din nou de ajutorul nostru pentru a mobila camerele” a povestit Iacob Zăgrean.

Dacă îl întrebi pe George Ganea cu ce ar putea fi ajutat în aceste momente, nu ştie ce să răspundă.

„Fiecare lucru are o valoare a lui, să nu le risipim în zadar, avem acum de toate, am primit o mulţime de lucruri despre care nici nu ştiam că ne vor fi necesare...”

George Ganea vrea să dăruiască şi altor familii nevoiaşe o parte din hăinuţele şi jucăriile pe care le-a primit, pentru că nu mai are unde să le depoziteze. Şi tot la cei din jur se gândeşte şi atunci când, într-un târziu, îndrăzneşte să recunoască faptul că ar exista un lucru pe care şi l-ar dori tare mult:

„Dacă ar fi posibil, dacă ne-ar putea ajuta cineva... ar fi o mare realizare să reuşim să facem cumva drumul acesta...” Este vorba de un drum de ţară, de aproape un kilometru, pe care nu pot să pătrundă decât tractoare – şi acelea destul de greu, datorită bolovanilor mari care se ivesc în mijlocul drumului. Este vorba despre încă aproape 40 de familii care locuiesc dincolo de casa familiei Ganea.

„Până la şcoală, copiii fac aproape doi kilometri şi jumătate – iarna este o veselie pentru ei, dar atunci când plouă, femeile au de spălat rânduri de haine pe zi, copiii se murdăresc, peste tot e plin de noroi şi mizerie...” mai spune George Ganea.

În urma vizitei la familia Ganea, echipa Bistriţeanul.ro va intermedia pentru Nicoleta Ganea, fetiţa cea mai mare care a asistat la accident, şedinţele necesare de psiho-terapie pentru a trece mai uşor peste groaznicele momente la care fetiţa a fost martoră.