S-au săturat de oraşul aglomerat şi au pornit-o hai-hui spre insula fericirii, subtil şi elegant ghidaţi de un negustor înţelept care le-a dăruit toate „ingredientele” de care au avut nevoie: prietenie, muzică, frumuseţe, natură… SCENICA a făcut senzaţie astă-seară cu o poveste-spectacol tulburătoare…
Grupele de balet şi dans contemporan din Bistriţa şi Lunca Ilvei care frecventează Clubul Scenica au susţinut astă-seară, la Palatul Culturii un spectacol senzaţional construit în jurul unei poveşti emoţionante: ne-am săturat de oraşul aglomerat, zgomotos şi murdar – vrem să evadăm pe o insulă, Insula Fericirii, dacă se poate, unde să ajungem, cu ajutorul unui ghid înţelept, un negustor care oferă oricui ştie să primească toate ingredientele-valori necesare într-o asemenea aventură: prietenie, muzică, frumuseţe, natură…
Inevitabil, ca în orice poveste, în aventură a intervenit şi personajul negativ – întruchipat de această dată de Simona Baciu – studentă şi ea la UNATC, la Coregrafie care a adăugat, graţios, suspans şi dramatism întregii poveşti...
Prichindei de la 3 ani şi până la adolescenţi de 21 de ani – plini de emoţii şi graţie – au demonstrat că pot să transforme o poveste într-o veritabilă demonstraţie de profesionalism – cu ajutorul Danielei Hesiade – absolventă a Universităţii Naţionale de Teatru din Bucureşti, cu un master în Coregrafie, care s-a ocupat de regia şi coregrafia spectacolului.
I-au urmărit cu lacrimi în ochi sau zâmbete încântate zeci de părinţi, bunici, prieteni sau fani, printre care şi trei călugăriţe de la Mănăstirea din Piatra Fântânele care au grijă ca două dintre fetiţele de care se ocupă – să aibă parte şi de o educaţie artistică aleasă.
Tandreţe, culoare, emoţii, costume fabuloase şi croite special pentru această seară, muzica excelent aleasă, gesturi simple şi expresive şi multă pasiune – toate au transformat această seară într-o zi de sărbătoare din care am înţeles că dansul nu înseamnă atât competiţie, medalii cucerite, muncă titanică, machiaje stridente, performanţă sau sacrificii – cât bucuria simplă de a echilibra sunetele fermecate ale muzicii şi cuvintele-emoţii ascunse în mâinile şi picioarele care dansează…