Se crede că în noaptea de 1 noiembrie, Lumea de Dincolo îşi deschide porţile, iar sufletele celor dispăruţi intră în tainice legături cu cei vii. Cimitirul de pe Tărpiului s-a însufleţit încă de la primele ore ale dimineţii, iar străzile din Bistriţa au fost invadate de sute de candele şi lumânări, crizanteme sau dalii în ghivece.
Este o tradiţie care se practică doar în Transilvania, Banat şi Maramureş, pe 1 noiembrie, când cimitirele devin adevărate oaze de flori şi lumini pâlpâitoare: în prima zi a lui Brumar bistriţenii aprind mii de lumânări la căpătâiul celor care au murit şi dau „de sufletul morţilor” dulciuri, mâncare şi băutură sărmanilor care trec prin dreptul mormintelor – convinşi că această pomană ajută sufletului lor.
Cimitirele oraşului s-au însufleţit încă de la primele ore ale dimineţii, reprezentanţii Poliţiei Locale se află deja pe strada Tărpiului, dirijând circulaţia şi încercând să menţină ordinea, iar străzile din Bistriţa au fost invadate (încă de acum câteva zile) de sute de candele şi lumânări, crizanteme sau dalii în ghivece cu preţuri care pornesc de la 2 lei şi ajung la 25, 30 de lei, în funcţie de mărimea ghiveciului.
Se crede că în noaptea de 1 noiembrie, Lumea de Dincolo îşi deschide porţile, iar sufletele celor dispăruţi intră în tainice legături cu cei vii.
În bisericile protestante nu există Ziua Morţilor, însă creştinii protestanţi, reformaţi şi evanghelici au îmbrăţişat şi ei această sărbătoare, alături de creştinii ortodocşi: merg la locurile de îngropăciune, aprind lumânări şi se roagă pentru odihna celor morţi.
Chiar dacă sărbătoarea este catolică, Ziua Morţilor este celebrată şi de preoţii ortodocşi care, la cererea familiilor, oficiază scurte slujbe de pomenire pentru sufletele celor dispăruţi.
În calendarul catolic, Luminaţia reprezintă Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, fiind, la origine, o sărbătoare catolică fără nimic lugubru sau macabru: este, poate, singura zi din an în care oamenii îşi permit să glumească în cimitir, pentru unii singura zi în care familia se reîntregeşte sau singura zi în care bucuria de a-ţi aminti de cei trecuţi în nefiinţă ar trebui să depăşească tristeţea dispariţiei.
În Epistola către Tesaloniceni, Sfântul apostol Pavel scria „Fraţilor, despre cei care au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să vă întristaţi ca ceilalţi care nu mai au nădejde. Pentru că, dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El...”, scria Apostolul Pavel într-una din Epistolele sale către Tesaloniceni.