Agitaţie mare şi emoţii cu nemiluita, azi, printre bătrânii din Centrul de Cazare pentru Persoane Vârstnice de pe Kogălniceanu. Aici s-a desfăşurat prima ediţie a unui inedit campionat de şah care le-a colorat ziua şi le-a înseninat atmosfera. A fost pus la cale de Asociaţia Cârlionţ, iar Adrian Găurean, reprezentantul acesteia, a explicat pentru Bistriteanul.ro că îşi doreşte să organizeze asemenea concursuri în fiecare an, pentru a promova şahul, între alte preocupări ale asociaţiei.

„Este prima ediţie a campionatului de şah pentru seniori, am mai trecut pe aici, am mai jucat şah cu unii dintre ei şi am înţeles că o asemenea iniţiativă i-ar bucura. Aşa că am încheiat un protocol de colaborare cu cei de la Direcţia municipală de Servicii Sociale Bistriţa, am adus noi tablele de şah şi piesele, dar şi câteva sticle de suc şi cozonac... Pentru o atmosferă mai destinsă şi lipsită de stres... Sperăm să organizăm în toamnă şi un concurs de şah pentru juniori şi copii”, a mai povestit Adrian Găurean.

A recunoscut că a încercat să le atragă şi pe doamnele de aici în acest joc, însă nu prea a avut succes. „E adevărat, şahul este mai popular printre bărbaţi, deşi avem în România jucătoare de şah foarte bune... Dar poate de acum înainte se vor apropia şi ceilalţi de acest sport extraordinar”, speră Adrian Găurean care a precizat că Asociaţia Cârlionţ a pregătit pentru câştigători diplome, cupe, table de şah cu piese, alături de câteva pacheţele de zaruri.

Dumitru Sântioan a fost unul dintre jucători care a fost o vreme cazat la Centrul de pe Kogălniceanu, şi-a rezolvat problemele de acasă şi s-a întors acolo, însă a ţinut azi să se întoarcă special pentru concursul de şah şi pentru a-şi vizita foştii colegi de cameră, care nu s-au răbdat şi l-au tachinat amiabil: „Daaa, ştim, abia te-ai desprins din braţele nevestei...!”

Mircea Gubeş, în vârstă de 74 de ani, s-a dovedit a fi maestrul absolut al clubului şi campionul care a cucerit locul I. Ne-a povestit că a învăţat şah la şcoală, de la un legendar profesor de română – Belivacă, şi că nu are nicio legătură cu celălalt profesor legendar de la „Liviu Rebreanu” – Liviu Gubesch.

„Este doar o coincidenţă de nume, jucam baschet cu fratele lui, Guido, care încă mai trăieşte, are ceva probleme cu piciorul... Important în şah este să ştii să-ţi aperi piesele şi să porneşti războiul împotriva adversarului...”, ne-a mai povestit maestrul senior.

Ioana Balmoş, de 14 ani infirmieră aici, îi urmăreşte cu simpatie şi le mai aruncă şi câte o glumă. „Sunt 32 de persoane acum, capacitatea centrului de cazare este de 34, şi trebuie să avem grijă de fiecare, ca de nişte copii. Uneori e chiar mai greu, pentru că pe copii poţi să-i mai cerţi, să le explici, să le mai dai o palmă la fund, dar unui bătrân ce poţi să-i faci? Trebuie să-i înţelegi, să ştii să comunici cu fiecare dintre ei, să mulţumeşti pe fiecare, indiferent de temperament sau caracter... Au aici de toate. Aici este clubul de activităţi – aici joacă remi, table sau cărţi, se uită la televizor, de regulă la ştiri, pentru că îşi doresc să fie informaţi, sau la emisiuni de muzică folclorică şi la emisiuni religioase pe Trinitas TV”, ne povesteşte infirmiera.

„Cu bota asta mă apăr de câini şi de femei... Şi de nevastă-mea, câteodată, care mă iubeşte prea mult. Că de aia am şi ajuns aici!”, ne explică Gavril Negru, în vârstă de 74 de ani – cel mai mucalit dintre bătrânii care locuiesc aici şi cel mai glumeţ.

A venit din Bihor la Bistriţa, când era mai tânăr obişnuia chiar să participe la turneele regionale de şah din Dej sau Cluj, s-a specializat în tâmplărie, a absolvit o şcoală de maiştri la Sighetul Marmaţiei, a fost maistru în construcţii, mecanic şi administrator la fostul Cinematograf Dacia, a lucrat la IFET Oradea şi Bistriţa şi pentru vreo trei luni, a lucrat chiar şi în Germania, unde s-au stabilit trei din surorile sale.

„Nu mi-a plăcut acolo atât de mult încât să rămân, sunt mai patriot din fire... Am o casă în Oradea, două aici la Bistriţa, da, am cam multe, am lăsat-o acasă pe nevastă-mea, care are tulburări de comportament, ea se ocupă acolo de flori şi de găini, eu îmi caut liniştea aici...”, ne-a mărturisit Gavril Negru.

Recunoaşte că îi place şahul pentru că este sportul minţii, a câştigat câteva partide şi la acest campionat şi joacă în fiecare duminică cu unul dintre prietenii pe care şi i-a făcut de aproape trei ani de când locuieşte în Centrul de Cazare.

Ioan Salvan, în vârstă de 68 de ani, pe vremuri electronist la CFR, pensionat din funcţia de şofer de autobuz, admite că serviciul nu i-a permis să joace prea mult şah în tinereţe. „De trei luni, de când sunt aici, joc mai des. E foarte bine. Mâncare pe săturate, condiţii bune, n-avem ce să împărţim aici unii cu alţii, că niciunul nu este mai breaz decât altul... Dacă ne faceţi şi poze – musai să mă bărbieresc...!”

Nu pe toţi i-a prins campionatul de şah. Un bătrânel cam morocănos din fire îi priveşte pe jucători cu coada ochiului şi bombăne:„Nu, nu mă pot băga... Îţi trebe concentraţie aici. Numa' cei la care li-i bun capu' pot să se bage. E un sport de-al minţii... Noi suntem bătrâni de-acum...”. Nemulţumit de diagnostic - Gavril Negru sare cu un răspuns usturător: „Nu suntem bătrâni, mă'! Suntem numa' de demult...!"

După aproape cinci ore de jocuri şi concentrare intensă, cu pauza de masă la mijloc, campionii îşi ţin victorioşi în braţe trofeele, domnul Ioan Salvan s-a şi bărbierit pentru poza de final, în timp ce restul bătrânilor îi privesc cu jind pe campioni. „Da, a fost o zi reuşită! A fost cel mai tare campionat...!”, recunoaşte unul dintre campioni, fericit că există oameni care au atâta răbdare să petreacă o vreme alături de ei, nu doar de Paşti sau de Crăciun...