Imediat după ce ieși din localitatea Coșbuc, la bisericuța de lângă drum este un drum îngust spre stânga. Recomandat ar fi să ai o mașină de teren, căci urmează o porțiune destul de greu accesibilă, însă chiar dacă parchezi undeva vehiculul și o iei pe jos, merită. Urci, urci și undeva pe la jumătatea drumului, cel mai probabil, vei fi întâmpinat de Bruno - un cățel micuț care își apără proprietatea. 

Dacă te temi că nu vei ști unde e Casa Miron, nu îți face griji. O vei recunoaște imediat. Trei construcții de lemn, frumos aranjate, înconjurate de flori, te vor face să îți dai imediat seama că ai ajuns. În stânga - plantația de mure cu fructe mari și zemoase. La Casa Miron am găsit o familie care a decis să renunțe în zilele libere la aglomerația și agitația din oraș și să se retragă la țară, iar imediat după aceea le-a venit ideea cu afacerea.

Andrei, băiatul cel mare, ne-a povestit că totul a început ca un hobby. Tatăl său, un om obișnuit toată viața să lucreze, nu a suportat ideea de a sta pur și simplu acasă, la apartamentul din Năsăud, cu statut de pensionar. Așadar, familia s-a mobilizat și a găsit o soluție: o cultură de mure pe care să o îngrijească fiecare cât poate. 

«La prima recoltă am avut 25 de kilograme de mure, iar după alte trei zile am strâns 35 de kilograme, iar după alte două zile... 75. Nu ne așteptam la o asemenea cantitate, iar atunci ne-am gândit că cel mai bine ar fi să începem să distribuim», a povestit Andrei pentru Bistrițeanul.ro.

Așadar, totul a început pentru a umple timpul liber, dar lucrurile s-au schimbat între timp și familia Miron a început să se documenteze cu privirea la tot ceea ce înseamnă o cultură de mure și ce implică asta. 

Tot povestind, am ajuns în mijlocul culturii și... acolo am rămas. Era fascinant cum membrii familiei povesteau despre fiecare fir în parte în timp ce culegeau cu grijă doar boabele coapte și dulci. Toți cei din familie au fiecare lista lor de așteptare, iar când apare noua recoltă încearcă să mulțumească pe toată lumea. Murea ajunge în siguranță oriunde, pusă cu grijă în caserole de un kilogram. Andrei și Ciprian, cei doi frați, ne-au povestit cum oamenii cer de obicei câte o găleată, însă ei preferă să livreze murea în caserole pentru a nu-i strica aspectul și consistența.

Deja, toți cei patru știu să îngrijească cultura și în scurt timp au ajuns la sute de kilograme de mure, iar stâlpul familiei, nea' Niță, își petrece toate weekendurile la casa de vară din Bichigiu și are grijă ca lucrurile să meargă bine și murea să fie gustoasă. Prietena lui Andrei, Andreea, are de gând să ajute și ea cu ce poate și nu exclude varianta de a atrage fonduri europene, ea terminând o facultate în domeniu. Deocamdată, weekendurile le petrece și ea în Bichigiu și folosește murea pe post de ingredient pentru prăjituri delicioase, pregătite alături de mama băieților.

Secretele ca fiecare bob să fie atât de dulce și de mare sunt numeroase, însă familia Miron nu a dorit să dezvăluie unele lucruri, ispitindu-ne cu fructele gustoase, iar noi... am căzut pradă ispitei și am renunțat să punem întrebări în schimbul unei «sesiuni» de mâncat direct din tufe.