Pe mese găseşti şi haine, încălţăminte sau jucării, dar primează sarmalele, micii şi prăjiturile de casă. În America, de regulă, oamenii păstrează banii pentru ei înşişi, dar aici, toţi banii sunt donaţi către o cauză nobilă.

De curând a avut loc cea de a VI-a ediţie a acestui restrâns eveniment. De ce spun restrâns? Pentru că singura publicitate care i se face e pe facebook. Oana Pop, organizatoarea din fiecare an, care-şi pune curtea la dispoziţie, nu face decât să creeze un eveniment pe facebook, să invite oameni şi apoi să aştepte. Nu cere nimănui să facă prăjituri sau să aducă haine, nu solicită ajutor, ci doar stă puternic ancorată în credinţă.

E interesant să vezi cum un om face totul prin credinţă, pentru că astăzi sunt destul de puţini care procedează aşa. Ea organizează un eveniment fără să ştie dacă o să aibă cu cine să-l împărtăşească, dar din spusele ei şi ale celorlalţi participanţi reiese că nu s-a întâmplat vreodată ca lumea să nu vină.

Oana este o persoană deschisă, zâmbăreaţă şi cu sufletul extrem de frumos. Modestia şi sinceritatea cu care vorbeşte, te fac să-ţi doreşti să fii mai bun şi să nu te prezinţi niciodată în public cu hainele şifonate. De fiecare dată mi-a spus să menţionez că nu prin forţele ei proprii face ceea ce face, ci prin harul lui Dumnezeu. „Eu lucrător împreună cu Hristos”, aceasta este deviza Oanei.

Până acum, cel mai mare impediment în faţa fiecărui Garage Sale planificat l-a constituit vremea. Ba urma să vină ploaie, ba era frig de crăpau pietrele. Aşa s-a întâmplat şi sâmbăta trecută. Chiar dacă meteorologii au anunţat o temperatură scăzută şi cer înnorat, credinţa acestor oameni a reuşit să schimbe toate datele anunţate la primele ore ale dimineţii. Pe tot parcursul zilei de sâmbătă, 25 octombrie, soarele a fost sus pe cer, iar cei care s-au îmbrăcat cu haine groase s-au descotorosit rapid de ele, fiindcă mirosea mai mult a vară târzie, decât a toamnă amestecată cu iarnă.

Simona Rauca, una dintre persoanele care o ajută pe Oana la organizare şi la stabilirea cauzei nobile pentru care se strâng banii, spune: „Când am simţit asprimea vremii ce s-a răcit brusc, m-am rugat, dar m-am rugat ca cei mai mulţi dintre credincioşi, doar atunci când simt că se apropie pericolul sau când lucrurile nu ies aşa cum îşi doresc. M-am rugat, dar nu cu credinţă. Recunosc cu ruşine, dar şi cu mulţumire că încă o dată Dumnezeu ne-a surprins. A zâmbit Cerul pe strada Arcaşului, prin soarele pe care nu credeam c-o să-l mai vedem până la primăvară, prin căldura prezenţei celor 500 de bistriţeni aflaţi acolo. Aceştia s-au împărţit în două tabere: cei care au dăruit (lucruri, prăjituri, sarmale...) şi cei care au venit să cumpere ce fraţii lor au dăruit cu drag. Cele două tabere s-au întâlnit şi au zâmbit cu toată inima când la final s-au numărat puţin sub 8.000 Ron şi asta într-o vreme nu uşoară economic pentru toţi. Dragostea şi mila, empatia şi compasiunea depăşesc raţiunea, cel mai ades.”

La celelalte Garage Sale-uri s-au făcut donaţii pentru Grădiniţa Socială Benita, Namibia şi India, Tanzania şi Grupurile Vestea Bună. De data aceasta toate donaţiile s-au dus către familiile de refugiaţi din Ucraina, iar de fiecare dată prioritate au avut copii, ei fiind cei mai nevinovaţi dintre toţi de toate necazurile pe care trebuie să le înfrunte, de multe ori, înainte de vreme.

Sincer, eu am mers la Garage Sale din curiozitate şi cred că nu puţini au fost cei care au făcut la fel. Alţii s-au dus din dragoste, alţii pentru că s-au obişnuit să fie parte a ceva frumos şi pentru că deja şi-au însuşit un anumit loc în toată acţiunea aceasta. Cam aceeaşi oameni care au adus încă de la început un anumit lucru, au continuat să-l aducă şi pe parcursul celorlalte întâlniri. Oana a făcut de fiecare dată sarmale. Prima dată a făcut 500 şi s-a gândit că o să rămână foarte multe, dar s-au vândut toate, iar mulţi dintre participanţi au mers „bosumflaţi” acasă pentru că n-au reuşit să prindă şi ei o porţie. A doua oară a făcut 1000, iar acum, la cea de a VI-a ediţie, ca să nu mai fie niciun fel de problemă a făcut 2000. Trebuie să vă spun că „probleme” tot au fost, pentru că eu abia am mai reuşit să prind 4 sarmale de pe fundul oalei. După ce le-am terminat de mâncat am înţeles de ce oamenii se îmbulzesc aşa când vine vorba de celebrele sarmale de la Garage. Ce să vă mai spun despre faptul că fiecare vizitator primea câte o gogoaşă din  partea casei? Tot avea aromă de dragoste şi voie bună pe acolo.

În cadrul acestui eveniment ai ocazia să cunoşti oameni frumoşi, cu zâmbetul până la urechi şi cu inima deschisă. Chiar dacă am fost ca o necunoscută printre ei m-au primit cu braţele deschise şi m-au făcut să simt că fac parte din familie. Ajunge să mergi o singură dată la Garage Sale ca data viitoare să faci tot posibilul să nu lipseşti. „Eu de fiecare dată aştept următoarea ediţie pentru că e o părtăşie faină şi se vede unitatea. Mai mult de atât e foarte fain când ştii cât de nobil e scopul, pentru că nu e puţin să ajuţi nişte copii”, spunea Raluca Repede, fata care îi servea pe doritori cu ceai şi compot.

Scopul acestui Garage Sale este în primul rând de a-i ajuta pe cei nevoiaşi, pe cei ce au mai puţin decât noi. Apoi e un mod inedit de a lega prietenii şi a clădi relaţii de lungă durată împreună cu oameni de încredere, care au sufletul deschis pentru dragoste şi ajutorare. Nu în ultimul rând, unul dintre scopurile care primează e acela de a educa generaţiile următoare. Copiii celor care se implică, dar şi copiii care iau parte doar ca şi vizitatori la eveniment, învaţă ce înseamnă să dăruieşti. Peste ani, când vor ajunge la vârsta la care vor fi pe cont propriu, îşi vor aduce aminte de ceea ce făceau părinţii lor şi vor pune mână de la mână ca să le urmeze exemplul.

Generaţiile viitoare nu sunt pierdute atât timp cât noi le dăm speranţă. Speranţa de a putea fi diferiţi într-o lume care îşi urmăreşte doar interesele proprii. Totul depinde de noi, cei care îi creştem!