Muzeul “Casa Săsească” este amenajat într-o casă cu adevărat săsească, a cărei construcţie a început în 1838. Dimensiunile şi compartimentarea acesteia arată că este vorba despre locuinţa unor oameni înstăriţi, imobil în care au trăit mai multe generaţii, ultima dintre ele însemnându-şi existenţa pe plăcuţa la de intrare în anul 1914, conform obiceiurilor vremii.

Casa are şi anexele necesare unor gospodari adevăraţi precum şura şi grajdul animalelor. Casa-muzeu este constituită din mai multe încăperi în care sunt grupate tematic exponatele.

“Muzeul a fost mutat în această casă în anul 1997, înainte era cunoscut sub numele de „Muzeul de sub poartă”, explică pentru Bistriţeanul.ro muzeograful Rodica Moldovan care oferă cu multă răbdare informaţii detaliate despre fiecare exponat.

În acest fel “Casa Săsească” nu este o adunătură de obiecte ci sunt prinse într-o adevărată poveste. Istoria acestui muzeu începe odată cu Ion Rusu care a închegat o colecţie a lucrurilor mai deosebite pe care le-a avut sau pe care le-a procurat de-a lungul anilor.

De la corespondenţă cu reţete culinare şi cărţi din literatura universală, acesta a colecţionat chiar şi piese rare precum un pian, un manuscris de-a lui Coşbuc sau oala uriaşă din 1877 în care se măsurau cerealele. Una dintre încăperile muzeului este decorată în specificul săsesc, în cele mai mici detalii, de la faţa de masă cusută în mii de cruciuliţe până la soba cu picturi realizate manual.

“A strong lady”, spunea glumind un turist din străinătate despre poza care o redă pe stăpâna casei care parcă urmăreşte toate mişcările vizitatorilor. Trecerea se face apoi în bucătărie unde putem face cunoştinţă cu o rudă mai îndepărtată a feliatorului modern de pâine, cu dulapul ascuns în perete, dar şi cu binecunoscuta ladă de zestre, mult mai generoasă decât a românilor. Ca să ieşi din casă trebuie să treci printr-un hol, iar muzeograful spune că gaura din uşa care leagă cele două încăperi are menirea de a permite pisicilor să meargă afară fără a mai deranja stăpânul.

Foştii proprietari ai casei au găsit de cuviinţă să pună în hol cuptorul de pâine care încă îţi dă impresia că în câteva minute aceasta va fi servită fierbinte musafirilor.

Rodica Moldovan spune că întrebuinţarea cuptorului nu se opreşte la atât, ci după ce era făcută pâinea în el se uscau fructele pentru iarnă. În spatele casei stă la loc de cinste una dintre piesele de rezistenţă ale muzelui şi anume un arcan despre care se spune că ar fi folosit pentru a prinde tinerii ca să fie duşi în armată.

O versiune mai practică a legendei relatează că ar fi fost folosit pentru a imobiliza animalele. Şura găzduieşte o sumedenie de maşinării, majoritatea de lemn, folosite la activităţile zilnice sau agricole. Printre furca şi grapa făcute numai din lemn şi-au găsit loc şi dispozitive mai sofisticate de zdrobit cartofii fierţi şi multe altele.

“Am avut vizitatori din Franţa, Germania, Israel, Italia, Olanda, Belgia, Japonia şi Polonia. Toţi au fost impresionaţi şi le-a plăcut enorm. Pe plan local muzeul nu este prea cunoscut, ar trebui promovat mai mult”, mai spune Rodica Moldovan.

Porţile muzeului sunt deschise de miercuri până duminică, între orele 10.00 şi 18.00, iar preţul de intrare este de 5 lei.