În naivitatea mea am crezut că este ceva simplu. Merg la AJOFM, întreb dacă există în baza lor de date cineva care se potrivește cerințelor noastre, completez eventual o cerere și primesc o listă cu cei care corespund criteriilor noastre. Asta ar fi calea normală, într-o organizație rațională.
Surpriză! Realitatea este alta! Completezi cererea, care se numește “ofertă”, dai o mulțime de informații, în principiu inutile, dar, mă rog - asta este și ce urmează?
Păi publicăm oferta pe site-ul AJOFM și la avizierul instituției și când vin oamenii să-și vizeze carnetele, vă sună. Așa că m-au sunat electroniști, șoferi, constructori, mame și alte persoane care se potriveau ca o “mănușă ruptă” solicitărilor mele.
Sunt nevoit să primesc 30-40 de telefoane de la oameni care nu se potrivesc nevoilor noastre. Nu era mai simplu, într-un oraș în care lumea se plânge de lipsa de locuri  de muncă, să primesc o bază de date cu cei care au lucrat în domeniul solicitat sau au făcut cursuri de calificare în acest domeniu, prin zecile de programe gratuite, finanțate din banii noștri sau ai europenilor?!
M-am interesat și nimeni nu știe cine sunt cei care au absolvit aceste cursuri și cum pot fi contactați pentru a li se oferi o slujbă. N-ar fi mai simplu să poți găsi aceste informații on-line?!
În locul periodicelor târguri a locurilor de muncă, realizate cu mult fast și la fel de multă inutilitate. Dacă pe site-uri on-line se poate, de ce instituțiile plătite cu bani grei de către noi nu reușesc asta?!
Am avut și o suriză plăcută. M-a sunat un învățător care lucrează ca ospătar în fiecare vacanță și e dispus să o facă și pentru noi.