Fac parte din cei peste 60% dintre bistriţeni care nu s-au prezentat la alegerile de duminică pentru Parlamentul European şi scriu acest articol văzând reacţiile de după alegeri ale politicienilor naţionali şi locali faţă de cei care sunt atât de sătui de ei, încât neprezentarea la urne este singura armă prin care îşi mai pot arăta mâhnirea!
Mai întâi, absenţii la vot, între care mă includ, sunt acuzaţi de indiferenţă faţă de viitorul Europei (a se vedea declaraţiile manipulatoare ale politicienilor naţionali din ziua alegerilor), apoi de prostie (unii preşedinţi de secţii de votare nu înţelegeau ieri de ce nu vine lumea), apoi pur şi simplu, nu sunt luaţi în considerare (a se vedea declaraţiile politicienilor locali). Ce e important pentru politicieni este să se aleagă, prea puţin îi doare realitatea… Sunt închistaţi în cercul afacerilor lor, iar orice intrus în spaţiul public care nu aderă la îndobitocirea lor e catalogat drept nebun.
Înainte de votare m-am informat asupra fiecărui candidat care s-a prezentat la urne. Am văzut că în partidele politice mari sunt aceleaşi feţe învechite formate în special din soţii, neamuri şi cumetri; la partidele mici sunt persoane anonime sau traseişti, iar independenţii apăruţi în marea majoritate nu s-au făcut cunoscuţi înainte de alegeri.
Cu doi dintre candidaţii independenţi – cei care se afirmau creştini – am intrat inclusiv în legătură, însă am rămas surprins când am văzut că nu vorbesc despre crearea unei mişcări care să schimbe lucrurile, ci sunt tributarii politicianismului mesianic: votaţi-mă, eu sunt schimbarea!
Prin urmare, n-am avut pentru cine să votez… deşi, mă doare că dreptul şi dorinţa mea de a alege nu au pe cine să aleagă…
Acum se pune problema: cum noi cei dezamăgiţi, cei 60% am putea ajunge din nou la vot?
Cred că răspunsul este unul singur: votul în alb şi considerarea acestuia drept vot de descalificare totală a listei partidelor politice şi a independenţilor care se prezintă la urne. Mai precis, dacă noi, societatea civilă am face presiuni atât de mari asupra politicienilor, astfel încât neştampilarea buletinului de vot şi introducerea acestuia în urnă să fie considerat vot împotriva tuturor candidaţilor, iar dacă procentajul voturilor în alb este mai mare decât a celor cu opţiuni politice, atunci, toţi candidaţii sunt descalificaţi neputându-se înscrie la următorul scrutin. Prin votul în alb, partidele politice ar fi obligate să scoată oameni de calitate şi responsabilitatea participării la următoarele alegeri ar fi majoră.
Astfel, am recicla toată clasa politică în funcţie de credibilitate şi noi cei 60% am vota!
Prof. Florin I. Bojor
.jpg)
0728-237 215
