Răspunsul cred că este foarte complicat şi aştept orice mesaj care să descopere vălul care ne ţine în amorţeala şi lâncezeala în care ne aflăm. Sau poate că nouă, populaţiei, ne este bine şi eu unul nu realizez acest lucru?

Pentru a încerca diferite piste de elucidare a enigmei, cred că fundamentul îl găsim în străfundul aşteptărilor noastre, mai precis în setea de a fi învingători şi a fi în barca celor puternici, chiar dacă acei puternici sunt imorali, corupţi, mincinoşi, hoţi, etc. Faptul de a fi băgaţi în seamă şi poate de a avea un ajutor personal la nevoie de la aceştia, face ca românii să vadă ca far de lumină aceleaşi personalităţi meschine, avide de stăpânire cu orice preţ, lipsite de viziune de viitor şi sfidătoare la adresa binelui comun.

Căci altfel, cum se explică faptul că am votat şi vom vota din nou partidele politice pe care le bârfim, le desconsiderăm şi le găsim responsabile pentru lipsurile cu care ne confruntăm? Dacă nu ar exista în noi o sferă de coruptibilitate, atunci nici politicienii nu ar fi corupţi. Alminteri, nu-mi pot explica cum de votăm aceleaşi structuri imorale? Sau raţiunea a fugit de la noi?

Pe de altă parte, am vrea să luăm totul de-a gata, uşor, fără prea multă osteneală şi în acelaşi timp cu certitudini de reuşită. Nu vrem să ne sacrificăm, să ne jertfim pentru binele comun, ci gândim exclusiv la binele individual. De aceea spunem: lumea e rea, să-mi fie mie bine…

Poate acest punct al gândirii şi simţirii noastre este constatarea pe care politicienii o manipulează spre câştigul lor şi a structurilor cu care sunt căsătoriţi. Şi atunci de ce un independent, nu poate câştiga în 2014?

1. Tinerii interesaţi de a face politică caută un patron, şi nu un egal cu care să facă echipă, doresc mai degrabă să fie protejaţi decât să-şi exprime crezul lor existenţial;

2. Oamenii de afaceri nu mai sunt mişcaţi de idealuri sociale ca oarecând şi văd politica ca un teritoriu al investiţiilor, astfel încât, nici nu pot concepe să-şi bage banii în independenţi, care nu pot fi avuţi la mână prin structuri de partid, adică împletitura de relaţii, obligaţii, favoruri şi secrete compromiţătoare;

3. Lipsa publicităţii şi a credibilităţii faţă de independenţi din partea societăţii. Ne este frică de nou, de risc şi alegem răul inferior – partidele;

4. Lipsa de harismă, de curaj, de viziune şi de încredere în ceilalţi a însăşi independenţilor. Una peste alta, noi pierdem, căci în momentul în care responsabilitatea nu are baza în persoana concretă (cazul independenţilor), ci în structuri de oameni (cazul partidelor), atunci, vinovaţii nu există… Dar cine se gândeşte la responsabilitate, mai bine să fugim în căutarea câştigului şi a puterii şi în 2014?

Prof. Florin I. Bojor