Flore Moldovan, la 67 de ani, a ramas singurul cosar autorizat din Bistrita. El practica aceasta meserie de 44 de ani.

“Pe 19 septembrie 1967 am inceput aceasta meserie, pe care am indragit-o si o indragesc foarte tare. In acelasi an m-am angajat la Intreprinderea Comunala Locativa Bistrita, unde am muncit 21 de ani. Am facut practica timp de 3 luni si apoi mi-am inceput slujba. Castigam 712 lei salariu cum era atunci”, ne povesteste cosarul.

Flore Moldovan sau „Florin Compod” cum i se mai spune, curata si hornurile institutiilor si ale unitatilor de invatamant, nu doar casele.

„Ma mai ocup si de curatarea hornurilor din scoli, din gradinite, si din diverse institutii sau locatii. Curatarea unui cos se ridica la suma de 40 de lei. Lucrez in colaborare cu cei de la EON Gaz” ne mai spune hornarul Flore Moldovan.

Acesta nu are o echipa proprie cu care sa munceasca, in schimb lucreaza in parteneriat cu muncitorii de la EON Gaz, pe baza unui contract. Banii pe care ii aduna ii foloseste pentru cumpararea sau inlocuirea unor ustensile de lucru. Castiga in jur 400 de lei pe zi.

„Oamenii nu mai au bani. Si treaba aceasta se vede dupa numarul de cereri pe care il primesc. De cele mai multe ori, acestia spun ca isi curata ei singuri cosurile, chiar daca nu se pricep. In caz de vreun incendiu, ei sunt raspunzatori”, a mai explicat Flore Moldovan.

El sustine ca aceasta meserie nu e chiar banoasa, insa se poate trai din ea. „Aceasta slujba e ca si o meserie de preot. Fiecare sat, comuna sau oras ar trebui sa aiba si un hornar la fel cum fiecare dintre acestea are si un slujitor al Domnului. Chiar daca nu e banoasa, se poate trai linistit din aceasta slujba. Daca pui suflet in meseria pe care o practici, nu ai cum sa nu fi multumit. De exemplu, azi am castigat 400 de lei din curatarea hornurilor a sase locuinte. Aceasta munca iti ia cam 30 de minute. Muncesc pe o perioada de aproximativ sase luni, insa iarna castig cel mai bine. Lucrez de luni pana sambata, inclusiv si noaptea. Anul trecut am strans 6000 de lei noi, si nu ma pot plange. Cu acesti bani imi platesc datoriile, impozitele catre stat, apoi ma descurc cu ce imi mai ramane” a mai adaugat barbatul.

Cosarul Bistritei e nemultumit de faptul ca aceasta meserie s-a pierdut odata cu trecerea timpului... „Pe vremuri era alta treaba. Fiecare judet avea un numar de 24 de cosari. Eram repartizati pe diferite localitati, si aveam de curatat hornurile caselor din 5 sate de exemplu, unde mergeam in fiecare luna. Atunci era mai greu insa, pentru ca sobele erau pe lemne si operatiunea era mult mai dificila. Oamenii plateau inclusiv taxa pe curatarea cosurilor, care era de 24 de lei pe an”, ne mai povesteste hornarul.

Ultimul hornar din Bistrita spune ca dupa 44 de ani l-a ajuns oboseala si ca in doi sau trei ani isi va incheia activitatea.

„Nu stiu ce se va intampla peste cativa ani. Nu am cui sa las mostenire aceasta meserie. Imi propun, daca ma mai tine Dumnezeu, sa lucrez inca doi sau trei ani. Sunt mandru de mine, lumea adesea ma opreste pe strada sau ma cauta in continuare sa vin sa le curat cosurile, chiar daca nu asa de mult ca in alte vremuri. Am solicitari si din afara Bistritei, de exemplu oameni din Unirea, Ghinda sau Viisoara, imi telefoneaza spunand sa vin sa le curat hornurile”.

In timpul verii omul se ocupa si de montarea sau curatarea sobelor de teracota si a centralelor pe lemne.

Sebastian CHIS