Oare, câte tone de asfalt toarnă? Să ne spună nenea şoferul... Oare, e mare maşina? Vă rugăm, doamna învăţătoare..!

-Bine, copii, haideţi să privim împreună!

Cum putea doamna învăţătoare din satul Haşmaşu-Ciceului, să le refuze copiilor plăcerea de a privi  zece minute, de a vedea că li se împlineşte visul  neîmplinit până acum: asfaltarea drumului din satul lor.

-Doamna învăţătoare, o să ne fie mai uşor, o să circule maşini, o să se mute mai mulţi oameni, în satul nostru, n-o să- şi mai vândă casele pe preţ de nimic iar şcoala , n-o să se desfiinţeze! Aşa-i, doamna învăţătoare?

-Aşa e, măi copii! Aşa e! Să dea D-zeu,  să fie aşa!

Aceasta era discuţia din şcoală, în ziua în care maşinile cu asfalt şi muncitorii, au ajuns în sat, sus, pe drumul în pantă, din dreptul şcolii.
Încântare  e puţin spus. Era speranţa, era bucurie, era încredere.

Ei spuneau ceea ce auzeau acasă, retrăiau bucuria oamenilor mari, simţite în inimă de copil. Şi, nu era decât realitatea! Puteai să vezi că apa  nu mai  vine, şiroaie, săpând drumul şi astupând mereu şanturile, că pietrişul nu mai e spălat iar  gropile nu te aruncă in şanţ, dacă nu răsuceşti  bine, volanul.

În ziua aceea, cine-i mai putea ţine în bănci, pe ei, pe micii şcolari?

-Le jucau picioruşele pe sub bănci, priveau pe geam, fericiţi, ascultau motorul maşinilor şi nu scoteau o vorbă. Se temeau ca  nu cumva, totul să se termine...Visul...

-Nici dacă ar fi deschis cadourile de Crăciun, n-ar fi simţit atâta  bucurie! Cine o poate descrie, în cuvinte?

Asta ne spunea d-na învăţătoare, bucurându-se de bucuria elevilor ei.

Era bucuria oamenilor, era speranţa că vor trăi mai bine.

Uneori, bolnavi fiind, nici maşinile plătite nu mai urcau panta, să-i ducă sau să-i aducă de la medic. Cum să nu trăiască bucuria, împreună cu părinţii şi bunicii lor?

Iar noi, vrem să adăugăm ceva: Cine nu poate să nu recunoască implicarea şi meritul celor ce au reuşit să facă ceva palpabil, în fiecare din cele  patru sate ale comunei Uriu? Ceva de care lumea să se bucure?

Şcolile-precum bijuteriile, fiecare cu teren sintetic, luminate noaptea, introducerea apei potabile şi în prezent a canalizării, pietruirea permanentă a drumurilor. Urmează  asfaltarea uliţelor , dar şi a drumurilor agricole [7 km].

Pentru copiii din Uriu, se așteaptă începerea  lucrărilor la Grădiniţă, cu trei grupe -o investiţie licitată deja.

Să ai un Centru de Informare Turistică în comună, finanțat integral cu fonduri europene, nu e un lucru  de colo...!

Se speră în finalizarea proiectelor, pentru asfaltarea  drumurilor şi construirea Căminului Cultural, la Cristeștii-Ciceului.

Nu sunt puţine realizările. Ele au însemnat implicare , efort, răspundere şi osteneală. De aceea, se cuvine să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Să le rostim numele: primar, ing. Şerban Petru, viceprimar, Oprea Gheorghe, împreună  cu întregul Consiliu Local, sprijiniţi de Preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Moldovan şi Guvernul Ponta.

Au făcut echipă şi au rezolvat problemele, aşa cum au putut mai bine. Da, sprijinul de acolo a venit!

Se mai cuvine să fim cinstiţi şi cu noi înşine, să vedem şi să vrem să vedem şi dacă e cazul, s-o spunem tare, precum lelea Măriuţa, femeia care aduce laptele, dimineaţa:

-Doamnă, mai bine ca acum, nu ne-o fost niciodată!

înv. Nadia URIAN