Pana la aceasta data nu s-au identificat ruine pe varful Magurii, cu atat mai mult, un tunel. S-au identificat in schimb mai multe galerii provenite in urma exploatarilor miniere, dar la mijlocul dealului.

In plus, in varful dealului este un spatiu mic si nu apare nici o urma de ziduri. Totusi, Rodna a fost locuita inca din epoca de piatra.

Ca dovada stau marturie cele trei topoare de piatra gasite la Rodna, doua la muzeul de la Maieru si unul la cel din Rodna.

De asemenea, topoarele din bronz de la muzeul din Maieru si tarnacoapele gasite cu ocazia saparii fundatiei de la Biserica Ortodoxa din Rodna, ce au fost trimise spre autentificare la muzeul din Brukenthal, din Sibiu, dar in timpul celui de-al doilea razboi mondial urmele acestor obiecte s-au pierdut, ramanand doar procesul verbal de primire.

De asemenea, monedele de argint dacice gasite pe raul Marii, in amonte de localitatea Sant si tezaurul de monede de argint de la Anies vin sa confirme ca depresiunea Rodnei a fost locuinta din timpuri imemorabile.

Atestarea documentara a Rodnei in anul 1235, in cronicile rusesti, afirma ca era un importatnt centru minier iar obiectele de argint produse aici erau apreciate atat la curtea regelui Ungariei cat si la cea a ducilor polono-ucrainieni.

Se confirma intr-un act de vanzare cumparare, in anul 1268, in decembrie, incheiat in Rodna, ogoare sub Cetate. De asemenea, in anul 1440, regina Elisabeta a Ungariei este nelinistita din cauza ca din zona Rodnei nu are venit si cere fostului comite al secuilor sa revina in depresiunea Rodnei.

In acea scrisoare sunt enumerate multe sate care depindeau de cetatea Rodnei, care era parasita la data respectiva.

Aceasta cetate a fost refacuta de Petru Rares in toamna anului 1529 si in primavara anului urmatorul, odata cu cetatea Unguras. Din nefericire aceasta cetate a fost cercetata foarte sumar, doar de doua ori, prima data dupa primul razboi mondial si apoi in anul 1955, cand s-a dat verdictul cetate medievala., sec XIV-XV.

Faptul ca cetatea Rodnei a fost reconstruita in aceasta perioada, nu a incercat nimeni sa ajunga la baza ei si sa incerce a identifica perioada in care s-a pus piatra de temelie a cetatii Rodnei.

Este adevarat ca cei de la cultura, national sau judetean, nu au interese sa puna in evidenta un sit arheologic pe o fundatura de drum intr-o zona indepartata de marile centre urbane. Profitand de faptul ca ruinele vechii cetati a Rodnei nu se afla intr-o zona locuita iar in ultima vreme oamenii dau tot mai putina importanta terenului agricol, cu putina bunavointa, printr-o intelegere intre proprietarii terenului, primarii si scolile din localitatile ce s-au desprins din vechea cetate si, ulterior, targ al Rodnei, cu un efort din partea profesorilor, in special de istorie, a elevilor dispusi sa isi cunoasca trecutul, cu doar o zi de munca voluntara, pentru a rasplati timpul petrecut pe bancile scolii, si impartirea sitului intre scolile din apropiere, din localitatile Sant, Rodna, Maieru si satul Anies, ce apartine de Maieru, si de asemenea firmele implicate in turism.

In cativa ani, acest sit nevalorificat, cu eforturi locale, ar putea fi inclus in circuitul turistic, alaturi de alte obiective, printre care si Parcul National Muntii Rodnei.

Turismul si agroturismul este solutia redresarii zonei daca infrastructura va fi adusa la standardele Uniunii Europene.

Cornel Filip Domide