“Miercuri, 03 august 2016, cam în jurul orei 18:15, pe când îmi făceam antrenamentul de alergare, pe strada Principală din Bistrița-Bârgăului, drumul ce duce la Colibița, a avut loc un fapt care la prima vedere poate părea banal sau nesemnificativ.

Înainte de a ajunge la Căminul Cultural din Bistrița-Bârgăului, zona Pietroasa, pe partea stângă înspre Colibița este magazinul fostului meu învățător, Axente Ioan (Nițu). Înaintea mea iese de la magazin o fătucă de vreo 15-17 ani care își desface bomboana și aruncă ambalajul pe drum. O ajung din urmă, după ce am ridicat ambalajul de jos și zic: “Domnișoară nu vă supărați, v-ați pierdut cumva ambalajul de la bomboană?”. La care fătuca vorbind urât și cu vocea ridicată mă întreabă cine sunt eu ca să-i atrag ei atenția, că ea face ce și când dorește fără să explicații.

Mă opresc, întorc capul și îi spun fetei că n-am nimic cu ea doar că o rog să nu mai arunce ambalajele pe jos, arătându-i ambalajul, care acum se afla la mine, luându-l pentru a-l pune la un coș sau tomberon. În acel moment tânăra româncă îmi strigă că aici nu-i în Spania, îi în România și face ce vrea ea și când vrea. În fața acestei replici râmân năuc dar încerc totuși să îi spun că este o chestiune de bun simț să nu arunci pe jos gunoi, după care îmi continui traseul de alergare.

La întoarcere după vreo jumătate de oră, fata și mama acesteia, ca două zmeoaice mă așteptau în drum în fața casei lor. Mama fetei cu un glas răutăcios îmi cere socoteală cum am îndrăznit eu neica-nimeni (spunându-mi că doar nu-s eu primar în Bistrița-Bârgăului) care aleargă pe drum să îi facă observații prințesei sale, timp în care fata, care ținea strâns în mână un alt ambalaj de la o altă bomboană îl aruncă jos în drum în semn de batjocură, spunându-mi că ea face ce vrea, când vrea și aruncă unde vrea. Aceste vorbe pline de “înțelepciune” sunt ferm susținute de mama acesteia, care-mi spune că oricum toată lumea aruncă resturi și gunoaie pe unde apucă așa că și fata ei va face la fel, doar suntem în România și “putem să ne batem joc de tot și toate”, am conchis eu în mintea mea. Șocat de aceste reacții am început din nou să alerg lăsându-le pe cele două să vorbească singure.

Menționez că mama fetei se numește Rogină Maria, poreclită Maria lu Stejerean și locuiesc pe strada Principală în aval de strada Pietroasa, a treia casă pe partea dreaptă, în direcția spre Colibița!

Meditând la acest fapt ce poate părea banal dar nu este, îmi vin în minte cuvintele lui Walt Whitman “Fiecare moment de lumină și întuneric este un miracol!””

Ștefan SĂLĂGEAN
Partidul Verde organizația Bistrița-Bârgăului
Președinte