Este o lună destul de ciudată, marcată de geruri precum cel al Bobotezei dar şi de temperaturi calde ca în martie – aprilie. Superstiţiile acestei luni sunt legate de prevestiri meteo: dacă va cânta bufniţa, e semn de primăvară timpurie; dacă Faur este urât, luna mai va fi în schimb frumoasă; dacă nu este vifor în februarie, va fi de Paşte; dacă ninge în februarie, semănăturile vor fi întărite.

Este luna în care gospodarii satelor încep pregătirile pentru muncile câmpului, încep lucrul prin livezi, altoitul pomilor, gunoitul câmpului sau răsăditul semniţelor.

1 februarie: Gurbanul viilor, un obicei pierdut

Obiceiul ca în dimineaţa zilei de 1 februarie bărbaţii să plece din sat la vie este numit „Gurbanul viilor”. Ajunşi aici, oamenii curăţau via, tăiau din ea câteva corzi cu care se încingeau, dezgropau o sticlă sau o ploscă îngropată de cu toamnă, făceau foc, apoi mâncau şi beau, jucau şi săreau peste foc.

După numele sărbătorii (din termenul turcesc „kurban” – tăiere) este posibil ca în vechime sătenii să fi jertfit şi o oaie sau un berbec cu acest prilej. Bărbaţii se întorceau în sat abia la asfinţit, cu făclii aprinse, continuând petrecerile în familie. Astăzi, din păcate, acest obicei a căzut cu totul în uitare.

Superstiţioşii consideră că nu este bine să începi munca dacă nu dai ceva de pomană înainte sau că femeile trebuie să de de pomană turte de mălai la muşuroaiele de furnici pentru ca lăcustele şi gângăniile sau cărăbuşii să nu le strice semănăturile.

Ziua de 1 februarie mai este numită şi Ursina: femeile şi bărbaţii „o ţin” ca să nu le mănânce ursul vitele. Dacă astăzi este zăpadă – ea se va topi, dacă nu este – va ninge, mai spun superstiţiile străvechi.

Sursa şi foto: www.superstitii.ro.