Multe şi mărunte sunt superstiţiile care însoţesc în credinţa poporului român Duminica Floriilor – numită şi "Nunta urzicilor" întrucât, potrivit tradiţiei, de Florii înfloresc urzicile care, astfel, nu mai sunt bune de mâncat.

Cine îndrăzneşte să se spele pe cap în duminica de Florii cu apă nesfinţită sau descântată – se poate trezi peste noapte cu părul albit iar în unele zone, oamenii obişnuiesc să-şi încingă mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie – convinşi că astfel alungă boala sau o înving cu o mai mare uşurinţă.

Se spune că asemenea brâuri din salcie îţi iau durerea de şale cu mâna! Unde mai pui că sunt şi un antidot perfect pentru muşcătura de şarpe.

O legendă populară spune că demult, pe când Maica Domnului, cu sufletul sfâşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă mare. Degeaba s-a rugat la vieţuitoarele din jur – nici una n-a vrut s-o treacă pe celălalt mal.

Doar o salcie bătrână şi încovoiată şi-a aplecat crengile deasupra apei, făcând o punte către malul celălalt iar Fecioara Maria a binecuvântat-o ca niciodată să nu ardă, să rodească şi să se înmulţeasă oriunde s-ar aşeza.

De atunci, crengile de salcie nu mai lipsesc din Duminica de Florii iar după ce sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, sunt aduse acasă şi puse la icoane, uşi şi ferestre.

Cei care zac bolnavi şi nu pot ajunge la biserică, trebuie să fie loviţi uşor cu aceste ramuri de salcie binecuvântate şi să li se şoptească, de câteva ori: “Ieşi, boală, întoarce-te sănătate!”. Se spune că are efect şi cântecul: “Nu sunt eu cel ce te loveşte/ Ramura de salcie te loveşte / Nu tu eşti în suferinţă / Ramura este cea care suferă / În curând vine Paştele...!”

Ramurile de salcie sunt folosite şi de fecioare care, înainte de culcare le aşează sub pernă, în speranţa că vor fi mai frumoase şi că se vor mărita în acel an.

În Banat şi în Ardeal, pe alocuri, fetele mari obişnuiesc, de asemenea, să aşeze o cămaşă curată şi o oglindă sub crengile unui păr altoit. Cele două obiecte erau recuperate după răsăritul soarelui, fiind de mare preţ în farmecele de dragoste şi sănătate.

O altă reţetă a unor farmece străvechi spunea că fetele trebuie să fiarbă busuioc în apă la miezul nopţii dinaintea Floriilor. Nu strică să se adauge în fiertură şi canafi de la steagurile bisericeşti utilizate la înmormântarea unei fete mari. Amestecul rezultat este folosit în Duminica de Florii, când fetele îşi spală părul pentru a fi frumoase şi strălucitoare.

Ce rămânea trebuia aruncat sub un păr, astfel încât băieţii să nu le scape din ochi de drag, uitându-se la ele ca la un pom înflorit.

Duminica de Florii este şi ultima zi în care se mai poartă mărţişoare, ele fiind astăzi agăţate într-un măceş sau pe crengile unui pom înflorit pentru noroc şi sănătate maximă.

Se mai spune că, aşa cum va fi vremea în Duminica de Florii, aşa va fi şi de Paşti.

Sursă şi foto: diane.ro, dcnews.ro