Moment emoționant ieri, la sediul Biroului pentru Imigrări Bistrița-Năsăud. Familia Tuchalina a venit cu mic, cu mare, pentru a depune actele necesare obținerii permiselor de ședere în România. Familia de sinistrați din Ucraina, cu șapte copii, a început o viață nouă la Măgura Ilvei. Și ei s-au acomodat cu sătenii și sătenii îi îndrăgesc...
Cei nouă membri ai familiei Tuchalina, mama, tata și cei șase copii (unul a rămas încă în Ucrania) au început din 3 septembrie un nou capitol al vieții lor, la Măgura Ilvei, după ce locuința din Ucraina le-a fost distrusă într-un bombardament. Ei au făcut ieri un nou pas în a deveni cetățeni cu acte în regulă ai României: și-au depus actele pentru a obține permisele de ședere în România.
După ce reprezentanții Biroului de Imigrări au verificat documentația, au constatat că pentru fiul cel mare al familiei, Andrej (19 ani) este nevoie de o serie de acte suplimentare pe care tânărul trebuie să le aducă de la Kiev. În rest, actele sunt în regulă, iar după ce familia Tuchalina va obține actele care să le facă legală șederea în România, fiul cel mare, dar și tatăl, Andrej, putând să se angajeze la fabrica de prelucrare a lemnului din zonă, familia fiind susținută intens de omul de afaceri Emil Iugan.
Pentru cei opt, la Măgura Ilvei lucrurile intră încet, încet în normal, departe de război... Vecinii îi apreciază pe cei mici pentru că, deși sunt mulți, copiii sunt foarte cuminți și respectuoși și învață românește. Cel mai rapid au învățat tatăl și fiul cel mare (ambii având numele de Andrej), cei doi reușind deja să facă propoziții în limba română. Despre limba română părerile celor opt sunt diferite, unii spun că este o limbă foarte frumoasă, dar alții se plâng că este greu de învățat. „Cel mai dificil este cu ă-ul care există în limba română”, a povestit amuzată mama, Svetllana.
Copiii au început deja școala și locul le place de minune... Căsuța în care locuiesc încă nu este gata, dar cu mic, cu mare, lucrează pentru a finaliza și ultimele detalii - pentru a amenaja băile, a termina de zugrăvit și de aranjat lucrurile în locuință. Cei opt dau o mână de ajutor și în lucrările care au loc în celelalte apartamente, unde peste două săptămâni urmează sa ajungă alte familii de refugiați din Ucraina.
Întreg satul îi apreciază pe noii locatari, iar vecinii îi ajută ori de câte ori pot. Solidaritatea și omenia localnicilor își spun cuvântul, familiei Tuchalina nu le lipsesc ouăle, laptele și mai tot ce se găsește prin gospodăriile de la țară.
De prezența celor opt membri ai familiei Tuchalina este foarte încântat și mulțumit și primarul comunei, Valer Avram, cel care a fost un susținător al proiectului de integrare a migranților care vor să aibă pace, departe de locuințele din Ucraina pe care le-au părăsit de luni în șir, din cauza războiului.
Valer Avram le recomandă și altor primari să îi urmeze exemplul și să se implice în proiectele fundației Vasile Voiculescu și să ajute și alte familii de refugiați să înceapă o viață nouă, departe de ororile războiului. Primarul spune că primii refugiați ucrainieni au fost primiți cu brațele deschise în comunitate și nu reprezintă pentru nimeni nici un pericol.
În 3 septembrie, după un drum istovitor, Andrej și Svetllana Tuchalina au ajuns acasă, la Măgura Ilvei. Ei au venit împreună cu șase din cei șapte copii ai lor. Mezinul este Viktor și a împlinit doi ani în România, Warwara are 5 ani, Maria - 7 ani, Janna - 9 ani, Anna - 11 ani. Cel mai mare dintre copii poartă numele tatălui - Andrej și a împlinit deja 19 ani. Al șaptelea copil al familiei Tuchalina, Igor are 18 ani, dar el nu și-a însoțit părinții în România.
Prima familie de refugiați urcainieni a ajuns la Măgura Ilvei din zona beligerantă Lugansk. Andrej Tuchalina are 42 de ani și este inginer, iar soția sa, Svetllana are 39 de ani și este psiholog. Cei doi spun că operațiunile militare din orașul în care locuiau i-au determinat să plece de acolo.
„Am rămas fără casă, fără tot, iar copiii fără posibilitatea de a urma o școală. A trecut peste un an de când am plecat din casa noastră, în acest timp am locuit în diferite localități din Ucraina. Am presimțit că va veni pericolul și ne-am părăsit casa, un apartament cu trei camere în oraș, înainte de a fi bombardată. Copiii noștri sunt cei mai importanți, am plecat de acolo și am venit aici pentru a le salva viața” , au povestit cei doi soți la sosirea în România.