Pe tânărul din imagine îl văzusem cu ceva vreme înainte. Am admirat îndârjirea cu care se îndrepta spre stadion în costum popular deși se deplasa cu foarte mare dificutate, sprijinit în baston. Se mișca încet, probabil cu durere și mare efort, dar, cu toate ăstea, era mândru și fericit, cu un zâmbet cald pe fața frumoasă. Mi-am întors privirea să nu se simtă jenat, să nu confunde privirea mea cu una de milă, că știu că asta îi doare cel mai tare pe cei aflați în situații asemănătoare. Cum rămăsesem în urmă, i-am făcut o fotografie când se îndrepta în baston spre stadion. Am obiceiul ăsta de a fotografia tot ce văd și vreau să-mi amintesc. Apoi m-am grăbit să ajung și eu în interiorul zonei unde se monitoriza recordul. Îl depășisem când am auzit o discuție în spatele meu. M-am întors și am surprins frânturi din dialogul dintre el și cei doi polițiști locali din Năsăud. Cei doi se oferiseră să-l ajute să se deplaseze, i-au făcut propunerea să-l poarte pe brațe și el a acceptat, râzând. Cei câțiva zeci de metri până la intrarea pe stadion au fost parcurși cu entuziasm și veselie privind comicul situației. Și polițiștii și tânărul erau amuzați de “șotia” lor. La intrare l-au lăsat jos și tânărul îmbrăcat în costum popular moldovenesc a pășit mândru în zona unde se urma să se înregistreze recordul.

Mă mișcase atât de mult toată faza încât m-am decis să merg la el și să-l întreb de unde a venit la Năsăud, nu-mi era deloc cunoscut, și ce l-a mânat să participe la acest eveniment. Aaaaa, și i-am mai pus o întrebare din aia de ziarist tâmpit, dacă are o dizabilitate temporară, în urma unui accident, sau permanentă. Am făcut cunoștință și mi-a spus că are o dizabilitate permanentă, că a venit de la Cluj, că este de loc din Rădăuți și mi-a precizat mândru că poartă un costum tradițional din Bucovina lui dragă și a ținut morțiș să fie la Năsăud la Ziua Costumului Popular, nu puta rata așa ceva. Prietenii lui de la Agerpres din Cluj veneau și ei și, uite, așa s-a ivit ocazia. 

Numele său este Silviu Cotiușcă și este președintele Asociației BAFI Rădăuți, nume care vine de la un grup de inițiativă Bucuria de a fi, iar mai multe despre ceea ce face puteți afla AICI.

“De ce nu avem nevoie? De multe lucruri. Noi avem nevoie realmente de aer, de apă, de mâncare, de soare. Astea sunt lucruri de care avem nevoie. Restul sunt lucruri pe care le vrem. Și lucrurile astea ne fac să ne pierdem zâmbetul. De asta am ieșit în stradă, să facem lucruri, să arătăm că se poate altfel. Să-l eliminăm pe „trebuie”. Nimic nu trebuie, decât că vrei să faci lucruri” - este una dintre declarațiile sale.

A împărțit din frumosul filosofiei sale de viață și din zâmbetul său cald, astăzi, la Năsăud. Și ne-a arătat că nici distanța și nici dizabilitatea nu i-au luat bucuria de a fi român, mândru și fericit.