Nu e prima campanie de Crăciun la care particip, însă e prima la care am ajuns în locuri foarte izolate - datorită organizației Off-Road Năsăud. Despre experiența de weekendul trecut, am scris AICI.

Nu mi-am putut imagina niciodată câtă mizerie, cât necaz poate fi în case în care locuiesc tați, mame, bunici și copii. Copii cu ochi care sclipesc ca niște stele, ochi care licăresc în spatele hainelor vechi și murdare, a mirosurilor greu de suportat.

Organizația Off-Road Năsăud a adunat pentru ei alimente, haine, jucării și tot felul de lucruri care să le facă sărbătorile puțin mai frumoase, să aibă ce să pună pe masă și pe ei - căci stau în frig, desculți. Nu m-au mirat comentariile negative, de ce îi ajutăm pe ei și nu pe alții, de ce am făcut așa și nu altfel. În schimb, mi-au întărit convingerile - ale mele și ale celor cu care am fost în campanie.

Singura salvare pentru ei, educația

Noi le-am făcut o mică bucurie, însă cazurile sunt departe de a fi rezolvate. Oamenii pe care i-am văzut se complac în situație, așteaptă ajutoarele pe care le primesc în preajma sărbătorilor, se plâng, duc o viață grea, însă nu fac nimic să schimbe asta. De ce? Dintr-o dureroasă lipsă de educație. 

Unde e statul? Unde e societatea? Semenii noștri trăiesc în sălbăticie, iar noi stăm la câțiva kilometri de ei și ne prefacem că nu există. Copiii aceia vor crește și, la rândul lor, vor crește alți copii ca ei. Puțini sunt cei care merg la școală, puțini sunt cei încurajați de părinți să învețe. Nu știu să se exprime, cred că a trăi în mizerie este o stare normală și și-o asumă. 

Sunt victime ale unui sistem care nu știe sau nu vrea să îi integreze. Sunt victimele noastre, ale celor care ne uităm nepăsători cum niște copii nu au șansa de a fi parte a unui grup, nu au șansa de a învăța să se comporte. În tot acest timp, părinții lor continuă să facă alți și alți copii. Tot din lipsa educației, din lipsa cunoașterii.

La fel ca cei care i-au crescut pe ei, efectiv nu știu că viața pe care o duc ei nu e una normală. Nu e normal să nu ai ce să le pui celor șapte copii pe masă, dar te pregătești pentru sosirea celui de-al optulea. 

Domnilor politicieni care umblați prin județ în preajma campaniilor electorale și postați poze pe Facebook cu familii amărâte, cunoașteți aceste situații. Aștept cu nerăbdare, din partea dumneavoastră, un program dedicat acestor oameni, unul care să poată fi pus în practică, elaborat de specialiști și cu rezultate în viitor.

Eu o să merg în fiecare an în campanii de Crăciun, dar aș vrea să nu mai fie nevoie. Vreau să dezvoltați strategii prin care acești oameni să se integreze în societate, să învețe că a mânca e un lucru normal și necesar în fiecare zi, că spălatul e obligatoriu și că acești copii trebuie educați, nu chinuiți.

Foto: Silviu Gălățan