Asta le-a mai ramas ca sa gaseasca un contracandidat pentru Cretu. Nu mai au idei, variante, par ca s-au blocat. Liberalii s-au legat de numele parintelui Feier, ca sa arate ca muncesc, ca-s in cautari, ca sa sperie adversarii. Nu conteaza daca vrea sau nu vrea sa se amestece. Da-l pe post, e omul nostru, ne straduim sa-l convingem, gasim noi un buton potrivit.

Ailalti sunt derutati de patania lui Botis. Sunt in ceata, nu prea mai stiu ce vrea lumea. Daca asta ce parea cumintel, de-al urbei, nu si-a mai putut scoate mana din miere, pe cine dracu sa mai aleaga.

Problema grea, ca de Gheba, cu multe necunoscute, fara raspunsuri la sfarsit. Le trebuie un om cu notorietate, aparent cinstit, cu lipici la stampila, care sa stea nemiscat cand ii leaga ei sforile. Usor de manevrat, sa nu faca noduri papusa. Ar fi ceva marionete pe piata, dar parca nu se potrivesc cu decorul.

Sa fim seriosi, cui ii pasa de oras. Ca arata ca o buda cu flori pe capac. Ca are nevoie de un administrator, nu de un papagal. Ca oamenii vor un gospodar, nu unul care sa stea capra prin sedii de partide.

Pe Weingertner nu l-am vazut niciodata la fata, nici nu stiam cum arata. Dar aveam in scara un afis, cu rama si scris mare, rosu. Titlul il vedeam zilnic de zeci de ori, cand urcam sau coboram scarile: HOTARARE. N-am citit niciodata ce scria sub el, marunt si pe puncte. Doar semnatura de la final, primar Andrei Weingertner, era suficienta ca toti locatarii sa stie ca el conduce orasul. Era singurul obiect neatins de copiii de pe scara mea si cu siguranta din toate blocurile din oras. Mai tarziu am aflat ca a fost un primar bun pentru vremurile alea, comuniste.

Si mai tarziu am aflat ca eram vecin cu Corneliu Muresanu, primul primar roman al Bistritei, care ar fi locuit in Coronita de azi. Astia sunt primarii din mintea mea.

Nu aia care tin casa la un pocker intre Oltean, Tintean sau Moldovan si fac semne pe sub masa cand e de plusat la cacealma.

Adrian Linca