Nămeți până în brâu, brad împodobit, găluște care dădeau în clocot pe soba de fontă din casa bunicii mele. Și bunica! Suflecată toată, scoțând pâinea bine rumenită din cuptor și ungând cozonacul bine crescut cu gălbenuș să strălucească atunci când e numai bun de pus pe masă. Casa cu târnaț și tindă strălucind de curățenie, cu podelele bine spălate cu leșie, cu perne cusute cu pene, păretarele țesute puse frumos la locul lor și cele mai faine țoluri de lână adevărate, spălate în vâltoare, aranjate pe paturile cu strujace de pănușe de porumb. Așa arăta Crăciunul copilăriei mele. La care se adaugă, bineînțeles, cetele de colindători care parcă nu oboseau niciodată anunțând vestea Nașterii Mântuitorului din casă în casă, până dimineața în zori. Și Irodul și Călușarii și minunatele costume populare purtate cu mândrie în ziua cea mare la biserică. Și bucuria fiecărei gazde de a primi cât mai mulți colindători, de a se așeza toate neamurile în jurul mesei. A mesei care nu era garnisită cu mezeluri din supermarket sau cu sofisticate preparate pline de E-uri. A mesei care era mai mult decât o masă, era bucuria întregirii familiei, era fericirea de ne revedea cu toții, de la mic la mare, sănătoși și rumeni în obraz.

Acesta este Crăciunul pe care eu mi l-am întipărit pentru vecie în minte, inimă și suflet. Și Crcăciunul pe care eu nu am reușit să li-l arăt, în toată splendoarea și simplitatea lui, copiilor mei. Iar acum, datorită unei idei pe care o văd transpusă în realitate, am ocazia să-l trăiesc împreună cu ei. Cu copii mei. Cu omul meu. Cu prietenii mei. Și cu voi, toți cei care nu ați avut voie să știți că există Crăciun și ați fost obligați să credeți în moș Gerilă. Cu voi, care nu ați avut fericirea de a vă naște în vreunul din minunatele sate din Bistrița-Năsăud. Cu voi, care vă umpleți cărucioarele la supermarket pentru a avea un Crăciun îmbelșugat, omițând faptul că sărbărim acel Ceva care înseamnă mai mult decât abundență pe mese. Cu voi, care ați vâzut pe la televizor cum așteaptă Crăciunul vecinii noștri din Maramureș sau Suceava făcând bani frumoși din sentimentele noastre. Cu voi, care vreți să vedeți frumusețea unei sărbători dincolo de grijile zilnice, lipsurile materiale. Cu voi, care vreți să vestim împreună că în 25 decembrie se naște Speranța.

Acesta este Crăciun în Bistrița-Năsăud! Un eveniment care e mai mult decât bifarea unei acțiuni și atât! E sărbătoarea sufletului, a minții și a ceea ce avem noi mai frumos și mai bun. Și îl putem retrăi, trăi și duce mai departe!