Antonio Țiplea are 9 ani și este autist. Locuiește în Mogoșeni, comuna Nimigea, alături de părinții săi și de surioara sa mai mare. Acum are o copilărie fericită, comunică în felul său cu cei din jur, dar n-a fost dintotdeauna așa.

Autismul a făcut din cel mai cuminte copil, cel mai rău

Mama sa, Maria Țiplea, povestește printre lacrimi că până la vîrsta de 4 ani a fost cel mai cuminte copil din lume. Deși simțea, intuia că ceva nu este în regulă, medicul de familie a liniștit-o permanent că este vorba doar de un copil mai leneș, care va începe la un moment dat să comunice. După vârsta de 4 ani au început problemele, o agresivitate pe măsura cumințeniei de până atunci. A început să devină agresiv, chiar foarte agresiv, violent, greu de controlat. Ținut de mână pentru a nu fugi în stradă își mușca mama de mână până la sânge sau era în stare să răstoarne rafturile unui magazin în câteva secunde. Părinții i-au făcut chiar o asigurare de bunuri de frică că nu vor putea să plătească pagubele pe care le putea face într-o izbucnire violentă, aproape imposibil de controlat. Era capabil să urle o zi întreagă fără să obosească, ducându-și la exasperare familia. Până la urmă părinții au găsit pe cineva care să le spună ce are copilul lor. Autism.

Salvarea lui, Micul Prinț

La Bistrița a găsit și terapeuții care să-i ajute la recuperarea lui, începută e adevărat foarte târziu. După aproape 3 ani de terapie săptămânală la Micul Prinț și ore de terapie zilnică continuate acasă, astăzi Antonio este un copil cuminte, merge la școala din sat în clasa a II-a, citește cursiv și este mai interesat de revista Madagascar decât de jucării. Chiar dacă au fost probleme de acceptare din partea părinților de la școală care nu au prea înțeles ce are copilul, Antonio a reuşit să demonstreze că se poate încadra într-o școală normală, iar astăzi citește cursiv, fără măcar să silabisească. Mama este tristă că prea puțini sunt cei care-i apreciază și văd evoluția copilului. Preotul din sat este singurul care o mai încurajează și îi spune că progresele din ultimii doi ani sunt remarcabile, mai ales că Antonio a ajuns la performanța de a sta trei ore cuminte la Sfânta Liturghie.

Salarii numai pentru primar și angajații primăriei. Asistenții personali mai pot aștepta

Din păcate, părinții nu mai au bani nici măcar să-l aducă de două ori pe săptămână la Bistrița, la terapiile de la Centrul pentru Autism Micul Prinț (în incinta Spitalului de pe Independenței). Cu lacrimi în ochi și rușinată de situația umilitoare în care a ajuns, mama lui Antonio a povestit reporterului Bistrițeanul.ro că de patru luni nu și-a mai luat salariul de asistent personal de la Primăria Nimigea și, mai mult, cum numai asta le lipsea, soțul său nu și-a mai primit salariul de la firma unde lucrează. Pur și simplu acum nu mai au niciun ban din care să-și plătească măcar autostopul până la Bistrița. Maria trebuie să aibă grijă permanent de Antonio, trebuie dus și adus de la școală, nu se știe încă feri de mașini și trebuie supravegheat non-stop. Pentru a mai face un ban în plus femeia obișnuia să pună răsaduri, într-un solar amenajat în spatele casei. Ca-n vorba ”la omul sărac, nici boii nu trag”, anul acesta a pus 400 de fire de vinete, dar seceta a secat fântâna și a compromis toată recolta. Așa a pierdut și singura sursă de venit în plus de peste vară. Fără banii de la primărie, fără banii estimați pe vinete și fără salariul soțului viața e astăzi un chin. Ploaia de la sfârșitul săptămânii trecute a fost singura care i-a adus Mariei Țiplea zâmbetul pe buze de-a lungul discuției. ”S-a strâns apă și am putut să facem baie... Știți, noi nu stăm rău, am lucrat și ne-am făcut ce ne trebuie, dar dacă n-a fost apă nu am avut cu ce face baie de câteva săptămâni”. Maria are 30 de ani și soțul său 35 de ani. Mai au o fetiță mai mare, de 11 ani, care merge la școală la Beclean și este marele ajutor al familiei. Femeia povestește tot printre lacrimi că din cauza problemelor, fetița s-a maturizat prea devreme. Lacrimile nu au lăsat-o să răspundă la întrebarea cum s-au descurcat cu începerea școlii. Era deja mult prea mult.

Tot mai mulți copii cu autism rămân fără terapie din lipsa banilor

Cea mai mare suferință pe care le-o produce lipsa banilor este întreruperea terapiei lui Antonio, singura metodă prin care copilul poate evolua și să ajungă să se descurce în viață. Este marea tragedie a familiei Țiplea. Cei 500 de lei, salariul de asistent personal, erau banii folosiți pentru terapia și medicamentele copilului. Deși nu erau mulți, erau de mare ajutor. Dar, cum de 4 luni la Primăria Nimigea iau salarii numai primarul și angajații primăriei, problema unei femei pentru care cei 500 de lei înseamnă sănătatea copilului său e prea mică pentru a putea fi și rezolvată. Din păcate, la Centrul pentru Autism Micul Prinț din Bistrița astfel de situații sunt din ce în ce mai dese.

Ana Dragu, cea care a înfiinţat şi coordonează centrul a declarat pentru Bistrițeanul.ro: ”Suntem într-o situație foarte grea din cauza crizei. Tot mai mulți părinți, în special din mediul rural, unde sunt și foarte multe cazuri, nu mai au bani nici măcar de transport să-și aducă copiii la Bistrița, ca să nu mai vorbim de plata terapiei. Noi suntem dispuși ca în cazul în care sunt firme sau persoane fizice interesate să susțină financiar astfel de cazuri să prezentăm periodic evoluția copiilor pentru a vedea cât de importantă e terapia în cazul copiilor cu autism. Este singura cale de a-i salva”.

Mai trebuie spus că peste tot în lume terapia de recuperare în autism este extrem de costisitoare din cauza numărului mare de ore de lucru individal efectiv cu copilul. Înainte de înfiinţarea Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ, în Bistriţa nu se făcea terapie de recuperare. În ultimii ani s-au format terapeuţi, au fost formate cadre didactice care sprijină integrarea copiilor cu tulburări din spectrul autist în învăţământul de masă şi din acest punct de vedere Bistriţa este înaintea multor alte oraşe din ţară în domeniul serviciilor oferite copiilor cu TSA.

„Eu sunt foarte mândră de evoluţia lui Antonio şi îi ajutăm la rândul nostru cât putem. Majoritatea copiilor noştri sunt integraţi în şcoli şi grădiniţe de masă cu sprijinul unor cadre didactice minunate şi a unor terapeuţi secializaţi. Să vezi un copil pentru care părinţii îşi pierduseră speranţa în clasa II-a citind şi scriind este cel mai minunat dar pe care îl poate primi un om. Familia Ţiplea este o familie de luptători. Au înţeles de la început că singura şansă pentru ca Antonio să aibă o viaţă normală este să facă terapie, cu sacrificii şi lacrimi, cu dificultăţi şi răbdare de fier. Pentru că au luptat au şi fost răsplătiţi cu un copil minunat care i-a învăţat să iubească. Merită tot ajutorul pe care îl pot primi pentru că în cea mai mare parte recuperarea lui Antonio li se datorează.”, a declarat Ana Dragu, care a lucrat cu Antonio de când avea 5 ani.

Cei care doresc să ajute financiar la susținerea terapiei lui Antonio o pot face la telefon 0742. 975 020 - Maria Țiplea, sat Mogoșeni, nr. 113, comuna Nimigea sau pot contacta Centrul ”Micul prinț” la tel. 0751917406. Donaţiile se fac în contul familiei:

ŢIPLEA ALEXA, BancaTransilvania:RO16BTRL00604201f78959XX.