Ioan Botezătorul este numit şi Înaintemergătorul pentru că a anunţat şi a pregătit venirea Mântuitorului, fiind născut cu şase luni înaintea lui.

Preotul Zaharia şi soţia lui Elisabeta, deşi erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrâneţe să aibă copii. La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.

În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară şi se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii care l-a anunţat că rugăciunile i-au fost ascultate şi că Dumnezeu le va dărui un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan.

Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea. Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu iar în a 8-a zi când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii şi rudele care voiau să-l numească pe prunc – Zaharia – ca pe tatăl său.

Pentru că era soţie de prooroc şi avea şi ea darul proorociei, Elisabeta le-a spus că se va chema Ioan. Pentru că cei strânşi au obiectat vehement şi i-au cerut insistent părerea, Zaharia a scris pe o tăbliţă: „Ioan este numele lui” (Luca 1;63), iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni, cei strânşi au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?” (Luca 1;66).

Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Sursă şi foto: crestinortodox.ro.