În zona Lac, undeva, pe malul apei, într-o cocioabă improvizată să țină de frig și ploaie, își trăiesc drama vieții patru bărbați. Au destine oarecum identice și durerea cu care-și duc fiecare zi i-a unit într-un mod ciudat. Fiecare și-a ratat viața, iar sărăcia i-a adus împreună și se au doar unul pe altul. Fiecare cu durerea lui. De pe trup și din suflet. O dramă fiecare în parte, o mare dramă – toți la un loc. Sunt zile la rând în care nu au nici ce să mănânce. Mai au noroc că unii trecători au avut curiozitatea să vadă ce se întâmplă în cocioaba dărăpănată, să le dea puțină atenție și, câteodată, când își amintesc de ei, mâncare. Mai lucrează cu ziua, dar asta nu le asigură un venit permanent. Așa că, fără bani și fără sprijin, mai multe sunt zilele în care nu mănâncă nimic decât cele în care se pot bucura de ceva hrană. Ca și cum foamea nu ar fi de ajuns, trupurile le sunt măcinate și de boli.

Ezită să-și spună povestea vieții, probabil multe lucruri din trecutul lor nefăcându-i mândri. Și din rău au ajuns tot în mai rău. Sunt resemnați cu drama prin care trec și chiar nu concep că viața lor ar putea fi mai bună. Se învârt zilnic în același cerc al foamei și durerii fizice și nu văd nicio cale de ieșire. Sunt recunoscători pentru orice ajutor, dar nu îndrăznesc să îl ceară. Știu că nimeni nu le e dator cu nimic, nici măcar să-i înțeleagă, așa că și-au pierdut și ultima brumă de speranță.

Astăzi, reporterii Bistrițeanul.ro le-au trecut pragul. Trăiesc în mizerie și nici nu ar putea altfel într-o locuință improvizată din tot felul de gunoaie pe care oamenii le aruncă. Singura pată de culoare și veselie din casă era o vază cu liliac proaspăt, care, cu toată veselia florilor, nu reușea deloc să transforme atmosfera încărcată de boală, suferință și foame. Icoanele de pe pereți le veghează durerea. Pe masă stătea în așteptare o farfurie de ciorbă, sleită, iar lângă – desertul: trei mere primite ieri de pomană.

Deși aici locuiesc patru sărmani, „acasă” i-am găsit doar pe doi dintre ei, Daniel Pop și Claudiu. Daniel Pop ne-a povestit cu vocea stinsă și cu un zâmbet amar schițat în colțul gurii  că suferă de ulcer varicos. Din această cauză nu poate munci și singurii bani pe care îi mai face sunt din munca cu ziua. Mai face câte un leu cu un cărucior cu care umblă după fier vechi şi tot cu el mai merge pe la oameni să-i ajute la muncile zilnice. Tot el ne-a spus că un alt bărbat care locuieşte acolo nu are un picior.

Claudiu este cel de-al doilea locatar pe care l-am găsit acasă. Era buimac din cauza calmantelor pe care le ia pentru o arsură extrem de urâtă pe care o are la mână. Spune că ar fi ajuns așa din cauza unui accident de muncă, dar refuză să spună contextul, lăsând doar să se înțeleagă că „un coleg” a vărsat zilele trecute apă clocotită pe el. Arsura de la mâna stângă arată foarte urât și s-a infectat, iar pielea efectiv i se desprinde. O imagine greu de suportat. Spune că a fost la spital și a refuzat internarea, dar urmează tratamentul prescris de medic pentru șapte zile. O soluție de calmare a durerii, ceva unguent și un dezinfectant care evident nu poate face față, oricât ar fi de bun, sursei de infecție din cameră. Calmantele îl mai ajută să uite de durere și speră că în câteva zile durerile îl vor lăsa. Greu de crezut că se va vindeca rapid, brațul său este imposibil de privit.  

Când reporterii Bistrițeanul.ro i-au întrebat de Paște, nu au avut nicio reacție. Au și uitat cum e să sărbătorești Paștele. La ei, fiecare zi se aseamănă cu cealaltă și niciuna nu aduce a sărbătoare. Cozonacii de Paște, ouăle roșii sau măcar ceva carne sunt lucruri la care nici măcar nu îndrăznesc să viseze.

Dacă vreți să le transformați zilele de Paște în sărbătoare măcar anul acesta trebuie să știți că orice ajutor, haine, alimente, medicamente sau produse de curățenie ar fi binevenite. I-ar ajuta să mai uite de drama prin care trec și să simtă cumva bucuria Învierii.

Ana ȘTEFĂNEL

Dănuț ARSENI