Drept dovadă că ne iau nu doar drept proşti, ci şi de potenţial dăunători, stă faptul că nu se mai obosesc nici să mintă. N-au programe, au labe cu care dau şi iau drepturi poporului după bunul lor plac.

Dovadă stau ultimele manevre: creşterea bruscă a salariilor şi a pensiilor şi scutirea bugetarilor, cu doar câteva zile înainte de alegeri, de la plata sporurilor şi a primelor încasate ilegal. Până acum nu s-a putut, acum se poate. E anotimpul populismului ieftin şi anotimpul ăsta îşi face loc în calendar o dată la patru ani. Ştiu, de asemenea, că nu vei putea schimba legile absurde, concepute parcă cu sadism de oameni cu paralizie cerebrală nediagnosticată, dar poţi face un lucru. Sau măcar poţi încerca.

Fă din Bistriţa un oraş cu care în care să ne simţim respectaţi, nu toleraţi! Nu ştiu încă cine eşti, deşi am speranţele şi spaimele mele. Sper, de pildă, că nu eşti agramat şi că nu faci parte din categoria celor care promit marea cu sarea, dar, practic, oferă doar câte un păhărel de colivă transpirată fiecărui bistriţean, o dată pe an, în schimbul renunţării la orice pretenţie la demnitate.

Sper că nu te hrăneşti cu vise şi că nu îţi vei pune ambiţiile personale, uneori irelevante, mai presus de interesul oraşului. Luna asta am voie să sper pentru că am în mână ştampila de alegător. Îmi doresc să nu îţi văd faţa pe autobuze şi pubele ecologice cu lumânări în mână şi sper că atunci când vei greşi, îţi vei recunoaşte greşelile şi vei încerca să le repari. Vreau să îţi cunoşti oraşul şi să îl faci mai bun, mai primitor.

Vreau să ai un simţ al realităţii îndeajuns de dezvoltat încât să ştii ce proiecte pot şi nu pot fi puse în practică. Să citeşti măcar un ziar, un singur ziar de analiză macroeconomică scris în altă limbă decât româna de baltă. Vreau să faci oamenii să te placă şi copiii să te iubească.

SĂ NU UIŢI de lucrurile mici care fac viaţa într-un orăşel ca al nostru dacă nu preferabilă, măcar suportabilă. Să nu uiţi de gropi, de gunoaie, de locuinţe şi de locuri de joacă. Să asiguri paza celor mai frumoase monumente din oraş. Nu să le ignori tot mandatul şi când iau foc să dai vina pe alţii. Vreau ca tinerii să aibă unde să se distreze, vârstnicii să aibă unde să se recreeze, iar copiii să aibă locuri în creşe şi grădiniţe.

Ştii tu, lucruri care ţin de un primar, nu fantezii SF. Vreau să nu-ţi doreşti să ajungi primar doar ca să îţi dai singur autorizaţii de construcţie. Vreau să ai popularitatea şi bunătatea lui Ciuhandu, asortate cu flerul în afaceri şi tupeul lui Mazăre. Primari care au ştiut să câştige încrederea locuitorilor pe care îi reprezintă. Să îţi aperi oraşul. Să fii la rândul tău demn, intransigent şi solidar şi să te împotriveşti Guvernului atunci când deciziile lui lezează grav nivelul de trai sau mentalul colectiv local. Să taxezi prostia chiar şi atunci când ţi se perindă prin birou cu funde în păr şi să respecţi inteligenţa locuitorilor lui. Atâta câtă e. Să îngrijeşti Bistriţa, ca pe un copil.

Dacă ne meriţi, n-ar trebui să fie atât de greu...