Nu fac campanie pentru niciunul dintre cei doi candidaţi la preşedinţia României şi încă mă mai gândesc dacă voi merge la vot. Dar mă văd obligat să scriu în calitate de profesor asupra polemicii cu privire la dezbaterea finală dintre cei doi candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României.
Văd atâta intoxicare, manipulare, rea voinţă, încât nu pot să tac…
Trăim într-o societate cu fundul în sus, în care barul şi cafeneaua sunt mai de preţ ca şcoala; tolăneala pe facebook e mai importantă decât munca, iar politicienii ne învaţă acum ce şi cum să vorbim. De aici, începe disputa pentru locul în care să se desfăşoare această dezbatere importantă pentru viitorul României. Multă lume crede că poveştile de la cafea sunt la fel ca lecţiile pe care le predau profesorii la şcoală şi prin urmare, e totuna să discuţi problemele fundamentale la bar sau la spital.
Însă nu este aşa, nu e totuna să vorbeşti într-o universitate sau în faţa unor marionete din televiziune în televiziune. Să nu mă înţelegeţi greşit, iubesc televiziunea, însă o dezbatere decisivă nu se face de pe fotoliu pe fotoliu, din platou în platou cu scopul de a face spectacol.
O dezbatere de acest gen are mai multe atribute: verticalitate, argumentare, obiectivitate, solemnitate şi nobleţe. Primele trei se găsesc în televiziune dacă se doreşte aşa ceva, însă solemnitatea universităţii este net superioară faţă de cea a televiziunii, iar nobleţea universităţii face din aceasta maximul pupitru pentru viitorul unei ţări.
În plus, am mai auzit purtătoarea de cuvânt a unui candidat afirmând că e ilegală această dezbatere în universitate. Dacă este aşa, cum e posibil o astfel de lege? Dacă în universitate, în templul raţiunii nu dezbatem viitorul unei ţări, înseamnă că incultura în România a învins intelectualitatea.
În concluzie, se înţelege că pentru mulţi politicieni, care şi-au făcut studiile cu X-uri e la fel în club ca la facultate!
Prof. Florin I. Bojor