Peste 500 de cereri de construire de MHC-uri (microhidrocentrale) sunt pregătite pentru a primi aprobare la ușa Ministerului Mediului. Din ele, 300 sunt finalizate sau aflate în diferite stadii de execuție. Presiunea și asaltul pe instituțiile publice din partea unor trepăduși care vânează certificate verzi cu ajutorul factorilor care influențează aceste lucrări, șantierele apar ca ciupercile după ploaie. În fapt, să vedem dacă România pierde sau câștigă din asemenea proiecte.

Un prim calcul arată că mediul natural, în particular râurile de munte și ecosistemele locale sunt în degradare continuă. Sunt deja în pericol cele mai valoroase râuri de munte și tot ce se poate dezvolta în jurul lor. Dezastrele sunt incomparabil mai mari decât beneficiile și ne-ar trebui zeci de pagini scrise să le amintim.

Un al doilea calcul ne arată că toate cele 500 de MHC-uri, dacă s-ar executa, nu ar aduce decât 4% din necesarul de energie pentru România. Nesemnificativ, având în vedere că statul urmează să aloce 1 miliard Euro pentru punerea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.

Încă din 2010, România și-a atins obiectivele de producere a energiei din surse regenerabile, situându-se pe un confortabil loc 2 în UE. Dacă adunăm energia electrică pe care România o are deja din marile hidrocentrale Porțile de Fier 1 și 2, Vidraru, Tarnița etc. reactoarele 1 și 2 și în viitor 3 și 4 de la Cernavodă, ne putem da seama ușor că neexistând tehnici de stocare eficientă a surplusului de energie, țara noastră devine un exportator de energie electrică, vrând-nevrând.

Întrebarea legitimă în această situație este dacă există un raționament strategic, administrativ sau politic, care să susțină distrugerea iremediabilă a mediului natural românesc pentru niște certificate verzi, în fapt bani pompați de noi toți în buzunarele băieților deștepți, distrugători de natură și viață?

Calculele arată că până în 2030 România va pierde peste 40% din volumul de apă alimentat de râurile și pâraiele de munte. La știrile locale, pe online-uri dar și la TVR1 s-a prezentat un caz strigător din Bistrița-Năsăud. Pe un afluent al râului Someșul Mare, respectiv pârâul Ilva, s-a executat deja ilegal captarea apei prin conducte pe aproximativ 3 kilometri (vezi foto). De asemenea, sunt finalizate clădirea 1 din amonte pentru captarea apei și clădirea 2 din aval, în imediata apropiere a locuințelor din Lunca Ilvei. Șantierul din zonă funcționează ilegal de câteva luni, lucrările executându-se fără avizele necesare. Ca urmare a sesizării ilegalităților comise, doar acum, de câteva zile, Agenția pentru Protecția mediului Bistrița-Năsăud a emis un document de încadrare în zonă beneficiarului microhidrocentralei de pe valea Iliuță, moment în care putem afirma că lucrările sunt aproape finalizate.

Evident că nici documentul de încadrare în zonă nu dă dreptul la începerea și derularea lucrărilor de șantier care presupun în acest caz defrișări, excavări, subtraversări de drumuri și de curs de apă prin intervenția brutală în albia minoră, distrugerea unei infrastructuri de transport de drum forestier modernizat (asfaltat) prin fonduri europene și guvernamentale, etc.

Investiția având un impact distructiv asupra mediului natural și economico-social asupra comunității locale este mai mult decât necesar să aibă la bază un studiu de impact.

APM spune însă, NU! Nu, este cazul! Care este logica și care sunt criteriile după care Autoritățile Publice Locale, aflate în sprijinul comunităților bistrițene, emit astfel de decizii?

S-a defrișat aproape un hectar de pădure, a fost mutilat un râu de munte important pentru Lunca Ilvei și pentru acest județ și a fost distrus un drum amenajat din fonduri europene aflat încă în perioadă de monitorizare, perioadă în care nu se poate interveni cu nimic asupra obiectivului.

Ne întrebăm de ce instituțiile nu reacționează?! Ne întrebăm de ce reprezentanții locali și naționali ai partidelor parlamentare nu au nici o reacție?!

Probabil pentru că celor implicați le convin sumele frumușele care provin din astfel de activităţi criminale pentru mediu natural și bunăstarea comunităților. Astfel, unele dintre aceste instituții încasează o groază de bani din fiecare metru cub de apă care intră pe conducte cu scopul uzinării. În achimb, bistrițenii și românii în general primesc facturi mari la energie electrică plus plata certificatelor verzi. 

Deteriorarea iremediabilă a râurilor de munte și a mediului natural în toată complexitatea lui este evident un subiect neinteresant pentru cea mai mare parte a instituțiilor statului român și a reprezentanților partidelor parlamentare, lipsa lor de reacție și incompetența crasă în care se bălăcesc asigurându-ne tuturor un viitor sumbru.

Partidul Verde face apel la Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud, la Poliția Română, la Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu Bistrița-Năsăud, la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și la toate celelalte instituții cu responsabilități în domeniu să sisteze de urgență lucrările în perimetrul respectiv, având în vedere ilegalitățile comise precum și să impună reeaducerea arealului vizat la starea de conservare inițială.

Nu de mult Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin vocea ministrului ne spunea că în România nu mai există lucrări în curs la microhidrocentrale pe râurile de munte, ele fiind sistate și că peste puțin timp chiar și certificatele verzi vor fi de domeniul trecutului.

În acest caz, doamnă ministru, vă invităm pe Valea Iliuță în localitatea Lunca Ilvei unde nu doar că se efectuează lucrări la o microhidrocentrală situată pe un râu de munte, dar lucrările care se derulează de câteva luni bune, sunt ilegale.

În acest caz, sugerăm și DNA-ului să verifice felul în care se derulează această investiție și prin transparența mult așteptată să ne comunice rezultatul investigațiilor.

Partidul Verde, filiala Bistrița-Năsăud